Stăpînii pămîntului

Bugetarii slobozeni pleacă în Germania, pe șantier. AJOFM-ul local propune slujbe în Danemarca, la jupuit de nurci, Boc oferă jumătatea lui cinci, aici în prime time, sindicaliștii spun că cine muncește pe banii ăștia e prost, oamenii spun că ar munci, dar n-au unde... Marin Cărămidaru’ nu spune nimic din toate astea! El e dovada că dacă vrei să fii propriul tău stăpîn, aici în România, poți să fii! Și spune că libertatea pe care i-o dă meseria e mai scumpă decît toate averile de pe pămînt.

Cărămidarii Viitorului
Casa lui Marin Chiriță e pe Viitorului, pe la jumătatea străzii. Ajungi ușor, că acum e proaspăt asfaltată. Casa nu are gard, că Marin n-a întors banii cu lopata, ca vecinii... Ei au vile cu piscine, jeep-uri și intrări ca de-ambasadă... Marin are doi băieți, un cal și 20 de mii de cărămizi, făcute aici, pe strada Viitor, din pămîntul din spatele casei. «Eu am 43 de ani! Și așa am apucat! Facem cărămizi de la 7 ani. Mulți a zis: hai, mă Marine, în Spania, să ne îmbogățim! Dar eu n-am plecat și n-am să plec niciodată din țara mea. Le-am zis că eu vreau să fac bani aici, pe gunoiul meu. Aici m-am născut, aici mănînc o pîine. Albă, neagră, e pîinea mea» spune Cărămidaru’. Marin are 43 de ani, fața ciupită de vărsat și o mustață fioroasă. Dar nu pare om rău. Vorbește ușor și îngrijit. N-ai spune că a muncit toată viața lui cu picioarele în pămînt, pentru libertatea pe care o are acum: «Plătim taxe, muncim pămîntul, dar sîntem proprii noștri stăpîni. Și nu ne e rușine cu meseria noastră! Meseria pe care o practic, e o meserie plăcută. Și-atîta vreme cît muncești, n-ai de ce să te sperii! Și-n plus, eu cred c-o să ne întoarcem de unde am plecat. Nu vedeți că nu mai avem bani pentru nimica. Așa... bagi un lemn în sobă și ai căldură. Și dacă ai sobă, ai nevoie de cărămidă!».

Secretul pămîntului
Cărămida e deja arsă, de la sfîrșitul verii. Nu prea se vinde, că n-are lumea bani. Și pentru că oamenii nu o mai vor. Vor șamotă. Șamota e cărămida din piatră. Se încălzește mai greu și usucă aerul din cameră. Dar oameni nu știu, se bucură că e rezistentă: «O fi, dar mirosul de cărămidă de pămînt nu se compară cu nimic. E sănătos ce vindem noi, e arsă bine... Dar dacă oamenii nu știu, se bucură. Se bucură azi, dar după aia ajung la vorba noastră. Sobele de teracotă nu poa’ să existe fără cărămida asta» ne explică Marin Cărămidaru’ arătînd către vilele din spatele casei. Un cartier întreg care n-a cumpărat o cărămidă. Oamenii au uitat de ce au nevoie: «Acum mai bine de 20 de ani, pe vremea comuniștilor, ne-au chemat aici să găsim pămînt de carămidă. L-am găsit aici, unde facem noi și dincolo de linii, la fabrică. Apoi a venit Revoluția, nu s-a mai ținut cont. Noi însă n-am uitat! Și am rămas aici, să facem cărămidă. Cărămidă fac mulți, că toți spun că nu e mare lucru. Dar secretul e la ars. Degeaba ai pămînt bun și nisip de Bora... Degeaba îl frămînți cu picioarele și-l usuci cum scrie la carte... Dacă nu știi să-l arzi, rămîi cu pamîntul, cărămidă n-are să iasă». Iar pămîntul de cărămidă, știu pînă și copii, arde cel mai bine cu cărbune de la Filipeștii de Pădure.

Trei la leu cu Zabar
În casa de lîngă banchetul de cărămidă nu stă Marin. Stă Zabar, băiatul. Și el muncește la cărămidă de cînd se știe. Cît e cărămida întinsă, e în grija lui Dumnezeu. Cînd se usucă, trece în custodia lui Zabar. El îi poatră grija pînă la vînzare. Acum cărămida e ieftină, trei la leu. «Dar nici așa n-o cumpără, își iau țăranii centrale electrice» ne explică Zabar. De-aia s-a și ieftinit așa cărămida. Mai ales acum pînă-n ploi, cînd e pe toate drumurile. Cărămida vîndută de Zabar concurează cu cea făcută la presă, cu șamota, cu cărămida de fabrică. Dar lui Zabar nu-i pasă. A moștenit dorul de libertate al batrînului: «Unii au luat presă. A plătit 2-3 sute de milioane și s-au înglodat în datorii. Noi n-avem rate și nici n-o să facem vreodată! Facă alții! Noi o să vindem cărămida noastră. N-o să ne îmbogățim, dar nici n-avem stăpîn!». Zabar are ochii limpezi de griji și trup sănătos, întărit de tiparul de cărămidă, ridicat de 2000 de ori pe zi, vara, în crucea căldurii. Rîde de ziua de mîine și nu se sperie de concurență. «Știi care e norocul! La meseria asta nu se înghesuie mulți! Știi mata cum vine vorba... Munca la pămînt și carnea de porc pică greu!» încheie Zabar.

26 Septembrie 2010, 10:14 (24141 vizualizări - 5 comentarii)

Comentariile cititorilor:

blaga:
(7 Martie 2014, 04:31)
Zabar are CAL.. Acest cal se plimba toata ziua pe Str. Viitor.. Nu are nici bemveu!! Are o caruta cu nr MMM(Marin Multi Miliardarul) P.S. Pe cal il cheama CASTEL

izabela:
(13 Octombrie 2010, 11:38)
marin este camatar are masine BMW, acest articol e un fasss

laur:
(2 Octombrie 2010, 14:26)
frumos articol ,uite ca mai e cineva si in SLOBOZIA care mai munceste

victor:
(27 Septembrie 2010, 23:23)
important este mesajul ,carcotasilor,

omu cu masca pt bile:
(26 Septembrie 2010, 14:43)
f frumos articolu' n-am ce zice