REPORTAJ
Nu-i așa că pămîntul e rotund, domnule Năstase?
«9.55 și Năstase nicăieri. Bine c-am ajuns noi. Noi și Ionașcu. A, uite-l și pe Stoica, vicele. Ce le-o fi, de-l așteaptă afară?! Oricum nu-i cunoaște. Mă rog, așa o fi protocolul. Haide înăuntru! Doamne, ce sală mică... N-or să încapă atîția pesedei. Uite-o și pe tipa aia brunetă de la PD-L! Doamne, ce violetă e! A, uite-l și pe vicele Mușoiu, și pe Costică de la Albești și pe... Șase, vine Năstase! Înapoi afară! Drace, sînt chiar în calea lui! Fuck, o sa dăm mîna! Hmmm! E uscată, pare dată cu talc. Mă rog, ce mai contează. Hai înăuntru! Doamne, ce aer închis! Ăsta de lîngă mine a mîncat carne la prima oră. De-aia e așa gras! Ia uite, bietul Ionașcu... Citește din carte! Nu-i frumos, că ăla a venit aici ca să fie ascultat. Ia uite și la Stoica cum se mișcă în scaun. Ce l-o jena atîta?»
Sîmbătă, 12 martie, la orele 10.00 fix, ex-prim ministrul Adrian Năstase a lansat la Slobozia colecția de primăvara a volumului «Codul Zambaccian. Toate pînzele jos». Evenimentul s-a desfășurat în sala «Studio» a Centrului Cultural «Ionel Perlea» și s-a bucurat de prezența atentă și responsabilă a peste 100 de fani, de la președintele Ciupercă la foștii șefi ai descentralizatelor și de la ex-prefectul Bălan și pînă la membrii simpli ai «celui mai aproape de oameni și partid» din cîte s-au inventat în România. Manifestarea a durat mai bine de o oră și a fost declarată un succes deplin grație eforturilor bine regizate ale conducerii filialei locale. Prezenți la această întîlnire, reporterii noștri au consemnat.
Ora cea mai lungă de la Slobozia
Zece fără cinci și Năstase nicăieri. Ionașcu însă da! El și vicele Stoica stau în fața Centrului Cultural și salută de parcă mîine ar fi alegeri. Înăuntru e potop. Sala e mică, pesedeii sînt mulți, au venit și gură cască și niște admiratori de la PD-L. Se aduc scaune, se fac pronosticuri, se cumpără cartea. Ieftină ca braga, doar 20 de lei. Calculăm din ochi, la risc. Să tot fie vreo 60 de cărți vîndute. Nici 300 de euro! Unde sînt banii de-altădată, domnule Năstase?
N-apucăm să aflăm răspunsul, că și apare. Nu l-am mai văzut de un an, de cînd a declarat în exclusivitate pentru Independent că Ion Iliescu a început Revoluția la vîrsta lui. N-arată de 61 de ani! Și nici cartea! Dar parcă mai poți să te iei după aparențe?
După 10 minute de prelungiri organizatorice are loc debutul, cu Ciupercă la deschidere, în fraze prețioase, îndelung șlefuite. Reținem în treacăt că «președintele Consiliului Național al Partidului Social-Democrat, Adrian Năstase, scrie pasional și explică fermecător». Că doar a revenit în conducerea partidului, nu? Năstase e calm și egal cu sine. Vorbește 20 de minute fără să dea semne de oboseală. Mai puțin despre carte, «un jurnal de front politic» și «mai mult despre lume și viață». Sala geme, pesedeii stau înghesuiți ca sardelele.
După 20 de minute, cei mai slabi de înger cedează și aerul devine respirabil. Adrian Năstase trece de la cartea sa la altele. Stephane Hessel, franțuzul care a scris un best-seller intitulat «Indignați-vă», un analist francez al cărui nume îl uităm imediat... Lîngă noi, o fată cu hainele de bune scoase de la naftalină, își scoate discret piciorul dintr-unul dintre pantofi. Sînt de lac și o strîng îngrozitor, se vede după urma lăsată. Înainte să apucăm să o întrebăm cum o cheamă, o strigă cineva din spate: «Ana, hai să mergem!». Ana dă din cap că nu vrea și scoate și celălat picior din pantof.
După o jumătate de oră, în sală se întinde plictiseala. În dreapta, cum privește domnul Năstase, sînt mai mult dame. Simulează mai ușor interesul, au experiență. În stînga, sînt mai mult bărbați. Unul dintre ei, fost șef la o descentralizată, maschează stîngaci dorința de a se scobi în nas. Pînă la urmă cedează satisfăcut și sfîrșește prin a se juca cu prețioasa bobiță. Și vicele Stoica se abține cu greu. E cald și haina lui de stofă îl nădușeste mai abitir decît surtucul ăla de-acum 40 de ani, cînd era doar locotenent și habar n-avea ce are să se aleagă din cariera lui de militar de carieră...
Nici Gabi Ionașcu nu se simte prea bine. Cînd și cînd privește la corabia de pe coperta cărții lui Năstase și oftează. Apoi clatină iar din cap. Nici aici, între ai lui, n-a scăpat de apă...
După 55 de minute, Adrian Năstase termină de vorbit. N-a ratat nimic. De la cutremurul din Japonia la editorialele din Jurnalul Național și de la tezele și antitezele lui Camil Petrescu și pînă la, inevitabil, barcagiul Traian Băsescu. «În opinia mea, o carte e doar un pretext. (...) Un pretext pentru a căuta la ceilalți hrana spirituală de care avem nevoie pentru a supraviețui într-o lume care inevitabil este complicată, dar pe care o putem modela prin ideile și acțiunea noastră comună» termină Năstase apoteotic.
Sala răsuflă ușurată și aplaudă îndelung. E însă doar primul act.
«Speranțele nu moare niciodată!»
Primul care ridică mingea la fileu e Ștefan Mușoiu, vicele Consiliului Județean. Președintele Ciupercă l-a ales pentru că reprezintă tineretul. Nu mai e demult tînăr, dar pe Năstase nu-l deranjează. Ridică superb o minge la fileu, întrebînd care sînt avatarurile trecerii lui Boc de la titanul din Cluj la Muc cel Mic. Sala vibrează în crescendo, iar Năstase oferă sînge. Boc e decapitat, sîngele e turnat în pahare, iar beția de cuvinte la lui Năstase, legitimează reacțiile. Reținem doar că «Emil Boc este un personaj trist!» și urmărim cu interes spectacolul regizoral.
Urmează Viorel Nica, un pesedozaur uitat în staff din cauză de agricultură. Și el are discursul învățat pe de rost. Vorbește despre spectrul fenotipic al sălii, despre intelectuali și despre clasa muncitoare și agricultură. Deși preistoric, memoria îi funcționează impecabil. Păcat doar de ratarea incredibilă de la final, cînd Nica deraiază de la discursul repetat cu atîta grijă și dă cu mucii în fasolea culturală a președintelui Năstase. «Județul Ialomița are o mare apreciere pentru dumneavoastră. Speranțele la români nu moare niciodată și vă dorim din nou în fruntea României!».
Urmează primarul Ionașcu, deputatul Neacșu... De rușinea lor, întoarcem capul... Mai sînt zile, iar ei mai au timp pînă la alegeri să-și îndrepte coloana!
Urmează un pensionar, Gheorghe Dumitrescu, care la 68 de ani cere insistent ca țara să fie salvată de ciuma portocalie. Are o figură familiară, vine la mai toate... Năstase n-are însă memoria chipului său, îi răspunde didactic timp de 300 de secunde.
Urmează Răzvan Florea, student în anul I, care-l imploră pe Adrian Năstase să facă ceva pentru ca el să nu plece din țară. E atît de natural, încît ne păcălește pentru o clipă. Din păcate, după ce-și rostește speech-ul, uită să mai asculte răspunsul și redevine apatic. Aflăm că e student la o facultate de IT. Păcat, țara a pierdut un actor talentat!
Finalul este răsturnat neașteptat de consilierul local Matei Toma, din Urziceni. Venerabilul recită cu patos din Vlahuță, înfierează liftele politice care au ros din osul țării și visează cu ochii deschiși la o social-democrație mai umană pentru copiii copiilor lui...
Sala e însă plicitsită și vrea autografe. Le primește, așezată în șir indian. Năstase scrie simplu și nepretențions, cu pixul. Doar semnătura e complicată. Ionașcu o primește al cincilea, peste rînd. Doamne, că tare bună mai e social-democrația asta dacă e regizată corect și toată lumea își cunoaște lungul nasului...
16 Martie 2011, 05:48 (12378 vizualizări - 12 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(21 Martie 2011, 09:10)
niste lingai,care s-au adunat in jurul lui nastase,ca sa faca ce stiu ei mai bine,si apoi sa formeze un sir indian,ca sa-i numere ouale!
(20 Martie 2011, 19:50)
super tare articolul.de cine este scris?
(18 Martie 2011, 16:31)
Ar fi trebuit sa-l angajeze pe Bendeac sa le spuna care sunt cele zace lucruri ce pot fi facute cu cartea lui Nastase .Apropo ce pret mai au ouale?O fi dat Nastase cate un autograf si pe ouale PSD-istilor ( care mai erau in termen).
(17 Martie 2011, 15:01)
Să calculăm. Să luăm doar 60 de cărți vândute în fiecare oraș (în orașele mai mari, sunt mult mai multe, dar chiar și așa...). Adică 1200 lei pe oraș. Transport, masă, alte cheltuieli - plătite de partid (logic). Două orașe pe zi, înseamnă 2400 lei PE ZI. Să zicem că face un tur de 30 de zile, asta înseamnă 72000 de lei (șapte sute de milioane de lei vechi). Neimpozabili, bineînțeles, că doar nu e fraier să dea chitanță sau să plătească TVA. Scădem 2000 de lei costurile editurii. Rămân 70000 de lei. Tot să fii președinte de PSD, că ai la fraieri să îți cumpere cărțile în vreme de criză... Criză în care nimeni dintre cei 60 de PSD-ști cumpărători nu ar fi dat nici măcar 1 leu pe o carte de Dostoievski sau de Tolstoi. Dar tov. Năstase știe el cum se fac banii pe spinarea oamenilor "din teritoriu"...
(17 Martie 2011, 13:24)
Astept o compunere la fel de reusita si cu personaje aflate la putere.Daca va aparea,jos palaria!
(17 Martie 2011, 10:10)
Citit,placut,zambit,felicitat.Bravos !Cand este,este. E puor si mouve.
(17 Martie 2011, 00:01)
misto articol... pacat de personaje :)
(16 Martie 2011, 10:58)
in sfarsit un articol cu nerv. bravo si poate repetati figura mai des.
(16 Martie 2011, 10:38)
Frumos scris, da-i in bida ma-si de personaje, mi-a placut lectura. parca era acum un secol.
(16 Martie 2011, 08:14)
În comparație cu ceea ce mai e pe piață, sunteți cei mai buni. Toată lumea a scris despre evenimentul venirii lui Năstase, însă nimeni nu a sintetizat atât de corect nuanțele. Aveți în ceea ce mă privește un cititor fidel. Și nu prin prisma politicii, ci prin cea a corectitudinii și acurateții textelor. Iar cel de față e o dovadă în plus. Pânzele sus!
(16 Martie 2011, 08:06)
Felicitări pentru autorul articolului! Bine scris, cu stil și personalitate! Tenta politică nu mă interesează, că eu îi bag pe toți....într-o găleată, dar e o compunere, din cele mai reușite în ultima lună! Ca formă, stil, atidudine, limbaj...naturalețe! BRAVO!
(16 Martie 2011, 06:28)
acum sa fi avut o bomba sa scapi tara de clica care a dus romania la dezastru.