«Ziua Recoltei» pe Bărăgan

Potrivit datelor oficiale, în Ialomița au fost cultivate anul acesta 6300 hectare de legume. Însă, în ciuda producțiilor bune înregistrate, producătorii se declară faliți și susțin că «marfa nu are preț». Oficialii Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Ialomița spun că situația este normală, în condițiile în care nu există nicio asociație de producători înregistrată oficial. Pe piețele din județ, prețurile sînt stabilite în funcție de client...

În piață la Coșereni, haina face prețul
Piața de zarzavaturi de la Coșereni începe, practic, de la Movilița. Vînzătorii, în majoritatea lor și producători, așteaptă pe marginea drumului în fața mormanelor de vinete, ardei și varză... Uneori, pe lîngă acestea, pe cîte un scaun beteag, vezi înșirate sticle de plastic cu lapte și castroane de ouă. La piața de zarzavat din Coșereni nu există «Ziua Recoltei». Doar marfă proastă și prețuri mari. Singurii care se recomandă de la sine sînt ardeii capia. Un săcuț costă 7,5 lei, iar dacă cumperi 3 ai parte de o reducere de preț. Cea mai mare varietate de preț o întîlnim la roșii, între 1 și 2,5 lei. Vînzătorii te privesc pieziș și îți fac prețul după haine și interesul pe care îl manifești. Ne oprim în dreptul unei lăzi recomandate drept roșii pentru bulion. Pentru cine întreabă, e un leu kilogramul. La întoarcere, ne hotărîm să cumpărăm: un leu cincizeci! Încercăm să protestăm, dar sîntem reduși la tăcere: «Dom’le, aici eu fac prețul că e marfa mea! Dacă vroiai toată lada, ți le lăsam la un leu. Dar așa, se schimbă socoteala, te costă mai mult!». Renunțăm și căutăm struguri. Deși sîntem în plin sezon, aceștia lipsesc cu desăvîrșire. La 300 de metri de piață, pe marginea drumului, roșiile sînt 80 de bani, oricît ai cumpăra.

Nicio asociație de producători în tot județul
La sfîrșitul săptămînii precedente, cu o zi înainte de a sărbători «Ziua Recoltei», Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Ialomița a organizat o conferință de presă în care a dat publicității datele agricole centralizate pînă în prezent. Alături de informațiile legate de culturile cerealiere, instituția a dat publicității și o serie de date legate de suprafețele cultivate cu legume în anul agricol precedent. Potrivit acestora, din cele 6300 hectare cultivate în 2010-2011, la nivelul județului Ialomița s-a raportat cultivarea a 1454 hectare de ardei, 1150 hectare de tomate, 688 hectare de varză și 433 hectare de ceapă. În ciuda acestor cifre însă, susțin oficialii citați, în județ există foarte puține suprafețe compacte și nicio asociație de producători. «Este în curs de constituire un grup, Sopema, la M. Kogălniceanu. Vorbim, evident, de cultura mare... Dar asociații ale producătorilor de legume nu există. Și au mai fost două, anul trecut, dar din cauză că nu și-au respectat obligațiile, au fost desființate. Restul asociațiilor sînt asociații profesionale» a confirmat Vasilica Pocotilă, directorul DADR Ialomița. Explicația pentru acest vid de asociații de producători, mai ales în domeniul legumicol, rezidă din faptul că aceștia refuză respectarea regulilor impuse de legislația în vigoare. Potrivit precizărilor oficiale, pentru asociere este nevoie de un număr de minimum 5 producători care au obligația de a vinde cel puțin 75 la sută din producție prin intermediul asociațiilor, cu forme legale de plată. «Dar, dacă unul din grupurile astea două care au existat găsea un preț mai bun de unul singur, dădea bir cu fugiții și vindea acolo. A fost greu să se înțeleagă și să respecte propriile reguli...» a explicat plastic situația directorul DADR Ialomița. În aceste condiții, susțin oficialii, în ciuda eforturilor de consiliere făcute, la acest moment nu mai există nicio asociație de producători care să funcționeze legal, iar în viitorul apropiat nu există șansa să apară astfel de inițiative.

La Slobozia, de «Ziua Recoltei»
Piața din Slobozia e singurul loc din județ care serbează regulamentar «Ziua Recoltei». Sărbătorile țin două zile, pe 1 și 2 octombrie, și reprezintă pentru autorități încă un prilej de a-și face campanie electorală. Pentru că ne-am declarat preocupați de soarta legumiculturii ialomițene, închidem ochii la scena amplasată în buricul pieței, la pîinea la țest împărțită de edilii locali și la circul folcloric derulat timp de două zile.
Prețul legumelor rămîne bătut în cuie. Deși piața geme sub mormanele de legume de toate felurile, prețurile acestora rămîn neschimbate. Vînzătorii măsoară din ochi puhoiul de gură cască care inundă tarabele din toate părțile și mai adaugă cîte un leu la prețurile vechi. La una dintre ele, un producător din Gheorghe Lazăr ne explică de ce: «Nu e cazul! Uite, am ardei gras cu 2 lei, dar am și cu un leu, de-ăla mai mic! Pentru toate buzunarele! Cît să scad?!». Ne oprim în fața unui producător de struguri. Constantin Chiriță vine tocmai de la Ostrov, în fiecare an, de 21 de ani. Se plînge că vînzarea e slabă, în ciuda aglomerației. Strugurii lui costă 3,5 lei în plin sezon: «Vînzarea e slabă. De două ori mai puțin decît anul trecut. Aproape că nu mai merită să bat drumul... Dacă pui substanțele, bacul, drumul, deranjul...». Un alt preț care refuză să cobore e cel al pepenilor. Cei verzi aproape că au dispărut, iar cei galbeni rămîn cocoțați la 1,5 lei. După o zi de sărbătoare, Stoica Vasile mai are vreo 40: «Degeaba pui preț mic, nu e putere de cumpărare. Eu am 66 de ani și vînd pepeni și legume de 22 de ani. Producător direct, nu bișnițar. Dar bani puțin ca anul acesta parcă n-au fost niciodată...».

La Kogălniceanu, varza rămîne pe cîmp
La celălalt capăt la județului, la M. Kogălniceanu, piața e molcomă și cumpărătorii mai rari ca ploaia. Gheorghe Șerban vinde în piață în fiecare zi. Are 4 hectare pe care le muncește în familie și nici nu vrea să audă de asociație: «O asociație ar însemna să ne întoarcem la CAP și să-i îmbogățim pe alții. Că la noi nu se poate altfel, unii sînt cu munca și ăia din asociație cu furatu’. Mai bine stau eu pe coaja mea. Am un hectar de gogoșari, solarii în curte, o livadă de 40 de pruni... Și, după ce o să mă duc eu lîngă mămica, dac-o mai vrea băiatul să le țină, să le țină. Dacă nu, să fie sănătos...». De dimineață și pînă la prînz, cînd l-am întîlnit noi, Gheorghe Șerban a vîndut 3 saci de gogoșari: «Încet-încet, îi vindem pe toți. Da’ tot mai am vreo 4 tone. Pot să-i vînd în 10 minute, într-o oră sau nici toată ziua. Dar pînă la urmă, trebuie să-i dăm. Dar ca să am și eu un profit, ar fi trebuit să fie doi lei, nu unu’. Așa, cîștigă mai mult intermediarii!». Aceeași intermediari care cumpără și nu prea gogoșarii lui Gheorghe Șerban oferă doar 10 bani pe kilogramul de varză. Dinu Alexandru, primarul comunei M. Kogălniceanu, explică resemnat că multă din producție are să rămînă în cîmp, nevîndută: «Dacă mai ești și fumător, e și mai rău! Trebuie să vinzi 20 de verze numai ca să-ți cumperi un pachet de țigări». În zona M. Kogălniceanu sînt cultivate zece hectare de varză care au produs circa 700 de tone. Majoritatea acestora se strică în cîmp și va ajunge hrană pentru animale. Producătorii din zonă estimează că, pentru a-și acoperi cheltuielile, e nevoie de un preț de minim 0,4 lei pe kilogram!».

8 Octombrie 2011, 11:09 (9466 vizualizări - 0 comentarii)