EVENIMENT

Slobozia: Noaptea albă a lui «Ștefan Bănulescu»

După modelul nopților albe ale muzeelor, anul acesta peste 40 de biblioteci din România s-au aliniat la startul primei ediții a «Nopții Bibliotecilor». Biblioteca Județeană «Ștefan Bănulescu» a fost, la rîndu-i, parte din acest eveniment desfășurat sîmbătă seara, între orele 18,30 și 24,00. Anul acesta evenimentul a coincis cu deschiderea Salonului Anual de Carte, găzduit de instituție în perioada 1-31 octombrie.

Noi doi și-o bibliotecă
La parter, în salonul de carte, oficialii sînt deja la a treia lansare. Agățată de microfon, Cătălina Stroe, autoarea volumului «Constelația iubirii», volum care tocmai se lansează, vorbește pretențios despre desincronizarea vieții în România. Ascultătorii aflați aproape de ușă se scurg discret afară, oficialii rămîn să se plictisească cu zîmbete de circumstanță agățate pe chipuri. În sală sînt și oameni care ascultă interesați, așa că nu avem pretenția să înțelegem. Găsim un program al serii și identificăm motivul pentru care am venit. Vizitarea bibliotecii și demonstrațiile de acces la colecțiile on-line sînt programate pentru orele 20,00. Nu mai avem răbdare și plecăm înaintea invitaților.
La etaj, pentru cei care n-au trecut niciodată pragul instituției, biblioteca pentru copii e pe partea dreaptă. E goală. Trecem în stînga, la cea pentru adulți. Din mers, aruncăm un ochi înspre sala de lectură. Am putea spune că e mai goală, dacă adjectivul ăsta ar primi grad de comparație. La adulți miroase a carte veche, în ciuda miilor de volume nou-nouțe apărute între timp. Biblioteca e caldă și primitoare, dar bibliotecara de serviciu e sceptică: «Nu vin ei ziua, d-apăi acum... Deși, vă spun sincer, după Bacalaureatul ăsta din vară au început să vină. Dar doar pentru carte școlară...». Îi spunem că și noi am fost la fel, dar ne privește condescendent. Înțelegem că nu și dumneaei!
Înainte de a pleca remarcăm un cuplu rătăcit. L-am mai văzut și jos, la lansare. Bibliotecarei i se face milă de ignoranța noastră și ne invită în depozitul instituției, ca să nu spunem că n-am văzut și altceva în noaptea albă a bibliotecilor. Înăuntru, rafturile de carte cresc pînă la tavan și dincolo de el. Oare cine va mai citi vreodată atîta literatură? Jos, la salonul de carte, rumoarea din sală a crescut, semn că lansarea e pe sfîrșite. Ne oprim o clipă în spatele unor scriitori consacrați, să ne tragem sufletul după atîta cură de carte. Și ne trezim că, în loc de suflet, tragem cu urechea la remarca discretă a celui mai în vîrstă: «Uite-te dumneata în sala asta, ce de oficiali... Pui pariu cu mine pe-o carte că jumatate din ei n-au trecut mandatul ăsta pragul Bibliotecii?».

11 Octombrie 2011, 16:22 (9750 vizualizări - 0 comentarii)