REPORTAJ

Dincoace și dincolo de «a doua șansă»

Dincolo de poartă sînt băieții de băieți, manelele lui Salam și bagaboantele care visează să ajungă fete tunate. Dincoace de poartă sînt ei, de 18, 20 ori 40 de ani, oameni pe care nu-i mai obligă nimeni să fie aici. Dincolo de poartă e viața, așa cum e ea, strîmbă și nedreaptă... Dincoace de poarta ruginită de metal e Grupul Școlar «Înălțarea Domnului» (fosta Școală 6) cu singura clasă de învățămînt pentru adulți din Slobozia. Și cea de-a doua șansă pentru ei și pentru societatea care i-a pierdut cîndva, din nepăsare sau prostie. Sînt 15 și s-au întors la școală ca să învețe carte...

Clasa cu elevi de nota 9 Clasa e una obișnuită, cu parchet și calorifere noi, care dau o căldură moale. Moleșiți sînt și ei, ca orice elevi. E ora aceea ucigătoare, prima de după prînz, cînd nu-ți arde de nimic, d-apăi de școală... Și dacă nu ar fi prea mari pentru băncile de copii în care stau, nici n-ai băga de seamă că sînt adulți. Ori poate ai înțelege, pentru că Iulian are pe umărul drept un tatuaj fioros care vorbește pentru el. Are 19 ani și s-a întors la școală după 5 ani pe stradă. Are o voce senină, de elev care-și ia rolul în serios, iar cînd ne răspunde trage cu coada ochiului la doamna dirigintă, căutînd aprobare.
«M-am lăsat în clasa a VI-a. Și m-am întors pentru că nu mai vreau să muncesc la negru. Nu te întreabă nimeni dacă știi carte, dar fără diplomă nu te angajează nimeni cu acte...». Ca să primească «acte», Iulian trebuie să aștepte 4 ani, fiindcă «a doua șansă» nu înseamnă comasarea anilor școlari. Înveți de la capăt, buche cu buche, ca Ovidiu: «Învățăm, ce să facem!? Dacă n-am învățat cînd a trebuit... De ce n-am învățat?! Ce știu eu? Anturajul, prostiile pe care le făceam. Eram singur acasă, nesupravegheat, mi-am făcut de cap!». Ovidiu are 16 ani și s-a întors la școală la insistențele tatălui. Nu-i pare rău. Niciunuia nu-i pare rău. Le e doar jenă să nu fie recunoscuți. Pentru că aici, dincoace de poartă, e bine și cred în șansa lor. Dar dincolo de poartă, lucrurile stau la fel. Iulian e unul dintre cei mai silitori elevi. Are nota 9 la limba română și cercel în ureche. «Mi-e ușor, că-mi aduc aminte repede ce am învățat... Dar îmi pare rău că n-am învățat într-a șasea, cînd trebuia!».

Granița subțire dintre viață și carte Elevii celei de-a doua șanse învață toate materiile clasei a V-a. Română, Matematică, Religie, Educație Tehnologică, Științe, Engleză... Dirigintele clasei, Florica Alecu, este învățător de formație: «Am mai făcut acest lucru, dar nu pentru ciclul gimnazial, ci pentru clasele I-IV. Dar nici ce fac ei nu e joacă. Au portofolii, dau examene. Și vor să învețe carte. Pentru mine e o imensă surpriză. Acum, să nu vă închipuiți că sînt ușă de biserică. Au fost și răi, au fost și neascultători... Dar acum sînt oameni mari, iar relațiile sînt altele. Știu cîte ceva despre fiecare, dacă au prietene, dacă au slujbe, dacă le ajung banii... Sînt ca și copiii mei și sînt copii cu bun simț...».
Cei 15 elevi ai clasei nu se întîlnesc aproape niciodată toți. Mulți dintre ei muncesc, mulți vin la școală între două ture ori fug de la serviciu pentru o oră de Limba Română și se întorc. Și toți visează la ziua cînd vor absolvi cursurile, peste 4 ani, și vor deveni oameni cu diplomă. O diplomă de zece clase, după cum ne explică directorul Grupului Școlar «Înălțarea Domnului», Mihai Sebastian: «Sînt copii speciali, care trebuie să recupereze mult. Dacă reușesc să rămînă aici 4 ani, vor primi o diplomă de absolvire a 10 clase. Sîntem bucuroși că putem oferi asta. Și ei înțeleg că e o mînă întinsă pe care ar face bine să n-o rateze, pentru că se întîmplă foarte rar...».
Aprobarea unei clase similare celei de la fosta Școală 6 poate fi solicitată de orice unitate școlară, cu condiția să existe cel puțin 8 solicitări. La Grupul Școlar «Înălțarea Domnului» sînt mai multe și, se pare, anul viitor va mai fi înființată o «a doua șansă»...

28 Februarie 2012, 11:56 (19527 vizualizări - 8 comentarii)