EVENIMENT
Spitalul Municipal Urziceni, kilometrul 0 al laparoscopiei ialomițene
Deschis în mai 2011, Spitalul din Urziceni reușește, după niciun an de funcționare, să-și consolideze o poziție de invidiat pe piața medicală locală. Estimată la o valoare de 55 milioane lei, unitatea medicală aflată la jumătatea drumului dintre Slobozia și București, reușește să facă față unei concurențe acerbe pe piața serviciilor medicale. «Știu că pare incredibil! Dar sînt bolnavi pe care îi sfătuim să meargă la București... Pentru tratamente de ultimă oră, pentru tehnica medicală mai performantă... Dar ei nu vor! Spun că au încredere în noi. Și asta e cea mai bună reclamă, recomandarea bolnavului...» explică directorul Spitalului, dr Gheorghi Jardan, specialist în chirurgie laparoscopică. Însă ambiția secretă a medicilor din Spitalul Municipal este aceea de a dezvolta chirurgia laparoscopică, o specializare în care cei trei chirurgi ai Spitalului Urziceni speră ca în curînd să exceleze...
Fără datorii în 2012
Un spital pentru jumătate de județ
Anul trecut, după 20 de ani de așteptare, Ialomița a beneficiat de două investiții majore în sistemul medical. Una dintre acestea este Spitalul Municipal Fetești, care însă a alunecat într-un con de umbră imediat după inaugurare. Cea de-a doua, cea de la Urziceni, a reușit în mai puțin de un an să confirme nu doar oportunitatea investiției, ci și faptul că un spital de provincie poate face performanță asemenea clinicilor cu tradiție în domeniul medical.
Cuvîntul de ordine: fără datorii! Spitalul din Urziceni nu e cu nimic diferit de unitățile medicale similare din țară. Singurul avantaj incontestabil e faptul că, după 20 de ani de așteptare, s-a mutat într-un sediu nou. În rest, se confruntă cu aceleași carențe fundamentale ale sistemului național de sănătate. Iar cea mai mare dintre ele o reprezintă subfinanțarea. «Am avut un buget mic. Prea mic pentru a supraviețui. Dar, în 2011, am reușit să asigurăm finanțarea spitalului din fonduri proprii. Așa că am intrat în 2012 fără datorii!» explică dr Gheorghi Jardan care este secretul supraviețuirii unui spital care ar putea asigura, în condiții normale «500 de externări lunar». Anul 2012 se anunță însă a fi unul crunt. «Fără sprijin, nu vom putea trece în 2013 fără datorii. Avem un buget similar cu cel de anul trecut, 4,85 miliarde lei vechi lunar, dar nevoile noastre sînt cu un miliard mai mari. Asta înseamnă că, într-un an, pentru a asigura funcționarea spitalului în parametrii estimați de noi, vom face datorii de 12 miliarde minim» adaugă directorul Jardan. Pentru a contrabalansa aceste neajunsuri, autoritățile locale, în parteneriat cu spitalul, fac demersuri pentru accesarea unei finanțări europene care să asigure necesarul de energie electrică si termică consumată în decursul unui an.
Același număr de paturi, mai puțini bani Pe lîngă problema finanțării consumurilor directe, Spitalul Municipal Urziceni se confruntă cu reduceri mascate ale numărului de paturi. După ce a redus constant numărul de externări plătite, Casa Judeețană de Sănătate a anunțat conducerea spitalului că anul acesta, din cele 127 de paturi existente, va asigura finanțarea doar pentru 90. «Au lăsat paturile, dar au tăiat finanțarea. Acum așa se face. Dar am ajuns să ne bucurăm pînă și de rău. Bine că ne lasă să facem internări...» spune Gheorghi Jordan, asigurîndu-ne că, atîta vreme cît va rămîne în funcție, Spitalul va funcționa la întreaga capacitate.
În burtă, cu laparoscopul
Laparoscopul este un aparat pentru explorarea viscerelor abdominale, format dintr-un tub cu trocar, un sistem optic și un sistem de iluminare, la care se poate adapta aparatura video. Este folosit pentru proceduri medicale semiinvazive, operații abdominale care, altfel, ar presupune deschiderea cavității abdominale. La Spitalul Municipal Urziceni acest tip de operații sînt deja normale. Iar operațiile de colecist, o banalitate...
O banalitate pe care o vezi o dată-n viață Sala e aseptică pînă în vîrful acului de seringă. Pînă și aparatele de aer condiționat din perete au astfel de filtre. Înainte să înțelegem la ce folosesc zecile de instrumente, fire și aparate la care este conectat, bolnavul are deja trei incizii pe burtă. Nu mari, cam la jumătate de centimetru, dar nefirești. Primul gînd care ne trece prin cap e că seamănă cu găicile de la o cămașă. Tuburile cu trocare sînt niște țevi lungi prin care doctorul introduce numai el știe ce. Sub ochii noștri, burta crește precum aluatul. «Din cauza furtunului de insuflație a bioxidului de carbon. Ca să eliberăm cavitatea abdominală și să punem lucra. Are o colecistită litiazică. În termeni populari, pietre la fiere. Uitați aici, colecistul. O să meargă repede, că e un colecist fără aderență...». Pe monitor, fierea e lipită de ficat și nimic nu pare simplu. Electrocauterul pufăie prin burtă separînd fierea de ficat. Din cînd în cînd, locul electrocauterului e luat de un clește care prinde vene în cleme de titan. Tragem aer în piept și ne rugăm să nu leșinăm. Vocea doctorului se aude ca prin vată. «Ca să tai în dreapta, pensa se duce în stînga și trebuie să ții cont de asta. Uite, aici se vede artera, trebuie să o izolăm. Cu atenție, să nu lezăm nimic, spațiul este foarte mic, chiar dacă se vede mare pe monitor...». Simțim picioarele moi și mîinile de cîrpă. Brusc, ne doare propria fiere. Aveam să aflăm că se numește durere de reflex. Nu mai avem însă timp să leșinăm. Fierea e desprinsă și se odihnește cuminte, lîngă ficat. E extrasă într-un sac confecționat dintr-o mănușă chirurgicală. «Am avut și saci speciali, dar costă foarte mult. A trebuit să ne adaptăm...». Trocarele laparoscopului sînt extrase din burtă, găicile de carne sînt cusute, atmosfera se destinde brusc: «Ar trebui să le povestiți despre colecistul ăla care a fistulizat, domnu’ doctor. Ori despre ăla calcifiat...» Nu mai vrem să știm nimic. Fugim afară, în aerul neaseptizat. Iar la ieșirea din spital ne jurăm că o să renunțăm la grăsimi, cafea și tutun. Că o să trăim sănătos și... Îndesăm mîinile adînc în buzunarele pantalonilor, fericiți că am supraviețuit... Pachetul de țigări ne deranjează. Poate numai una, ultima... și o cafea, că ce haz are țigara fără o cafea?!
20 de ani de muncă pentru un minut de celebritate
Jardan, un chirurg îndrăgostit de laparoscopie
Dr Gheorghi Jardan este directorul Spitalului Municipal Urziceni din 1998, dar lucrează ca medic chirurg la Urziceni din 1993. Ani de zile își amintește că a lucrat cu mîinile goale. Achizițiile medicale s-au făcut «din mers», în ani. Abia în 2011, după lungi eforturi și ani de specializare, a fost posibilă, într-un tîrg de provincie ca Urziceni, prima operație laparoscopică din județ.
Primii laparoscopiști din Ialomița Pe masa lui de director de spital, Gheorghi Jardan are trei căni de ceai. Una cu ceai pentru colesterol, una cu ceai de gingseng și a treia cu ceai verde. În 10 minute trebuie să intre în operație. Cerem povestea acestei minuni provinciale. «Nu e nimic spectaculos. Prima operație am făcut-o în 1993, după cinci luni de practică, alături de domnii profesori Iordache și Dragomirescu. Iar după ani și ani de lucru cu mîinile goale, am reușit să achiziționăm echipamentul necesar pentru laparoscopie. Prima operație laparoscopică în Urziceni a fost anul trecut, în ianuarie. Acum sîntem 3 chirurgi care putem executa aici astfel de operații și ne dorim foarte mult să dezvoltăm chirurgia laparoscopică aici, în spital». Practic, echipa dr Jardan poate realiza orice tip de operație laparoscopică, de la cancere ale vezicii, pînă la banalele operații de apendicită. «Nivelul operațiilor executate de noi este similar cu cel al clinicilor bucureștene de tradiție. Facem în mod curent operații cu grad de dificultate 1, 2-1, 5. Dar am avut și operații cotate cu grad de dificultate 3 sau chiar mai mare» spune medicul. Într-un singur an de funcționare, numărul operațiilor laparoscopice executate la Urziceni se apropie de 100. Un bilanț impresionant pentru un spital de provincie. Mai ales că...
Disciplină de fier de dragul meseriei Spitalul din Urziceni tratează oameni săraci. Iar oamenii săraci au boli multe: «E o zonă agricolă, oamenii nu au bani. Și dacă nu au, nu se tratează. Vin la spital după 3-4 zile, decompensați cardiac, cu probleme medicale grave. Muncim greu și îi salvăm de multe ori in extremis. De aceea, ceea ce îmi doresc să spun e ca oamenii să vină la medic atunci cînd îi doare, nu cînd nu mai pot suporta durerea» explică dr Jardan. Declarațiile lui trezesc în noi curiozități profane. Oare îi tremură mîna după o noapte nedormită? Are chirurgul zile proaste? Cine e de vină atunci cînd un bolnav moare? «Nu-mi tremură mîna. Nu am voie să îmi tremure. Și îmi iubesc prea mult meseria ca să îmi bat joc de ea. De aceea nu pierd niciodată nopțile și am un regim de viață spartan. Vin la cinci dimineața aici, îmi beau ceaiul, operez, fac administrație, caut bani pentru spital... Mama mea avea o vorbă: „Ori faci treaba bine, ori mai bine nu te apuci de ea!“. Mie îmi place să muncesc și nu mi-am închipuit niciodată că pot fi altceva în afară de chirurg» ne adaugă managerul Spitalului Urziceni.
19 Martie 2012, 10:47 (25474 vizualizări - 6 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(27 Iulie 2015, 02:29)
Respect si considerație pt acest Domn Doctor!
(26 Ianuarie 2015, 18:33)
Jordan e unicul doctor din spitalul Urziceni.restul sunt varza..si eu de curind am avut un abces si ma rezolvat.nota 10 dar ca ori ce medi mai sunt si esecuri altfel nu se poate.mai urit cu infirmierele unele lasa de dorit orikm asa e peste tot e foame de bani
(1 Martie 2014, 22:23)
Sunt varza,tatal meu a ajuns la spital cu tensiune 26 cu 11 si febra 39 marti seara ora 20 si a doua zi mercuri i-au facut externarea ca nu are nimic.Joi dimineata am ajuns cu el la urgenta in Bucuresti abia mai respira doctori de aici si-au facut cruce cand le-am spus ca a fost internat o seara si apoi externat. Nu ii puteau face internarea in spitalul din Bucuresti pentru ca idioti de la Faimosul Spital Urziceni nu ii facuse externarea de acolo probabil au bani si nu au datorii.
(6 Martie 2013, 16:49)
Buna ziua dragi pacienti!despre domnul Malicenco din slobozia va spun eu ;am fost operata de dansul la paroscopic si in timpul interventiei mi-au fugit nenumarate pietre...fapt care a trebuit sa ma trimita de urgenta la bucuresti unde au inceput adevaratele probleme de sanatate....si in cele din urma Pancreatita acuta necrotico hemoragica.!Am suferit 3 luni de chin,si durere,in afara de faptul ca si familia mea se distrusese.toti isi luase adio de la speranta ca eu voi scapa cu viata.Dumnezeu m-a iubit,si noroc ca doctorul care m-a ingrijit,mi-a administrat medicamentatia corecta.Pacat de oamenii care mor cu zile din cauza neglijentei unor doctori!Familia mea a vrut sa facem reclamatie la colegiul medicilor si in instanta...insa.....m-am gandit ca un rau repede il faci!M-am multumit ca am scapat cu viata!Si ii pot multumi in continuare bunului Dumnezeu si doctorului de la bucuresti care mi-a dat sansa la o a doua viata!Fugiti de spitalul din slobozia oameni buni!riscati sa va semnati sentinta la moarte!
(28 Martie 2012, 19:49)
dar de ce Jardan nu mentioneaza si de operatiile dupa care pacientii trag ponoasele si dupa 7 ani ?spune numai ce ii convine? eu am un caz in familie ,palpabil si imi pare rau ca nu l-am acuzat de mallpraxis .
(19 Martie 2012, 13:24)
De ce nu scrieti si despre cei care fac astfel de operatii si la Slobozia ex. Dr.Malicenco?Daca vreti sa fiti impartiali si nu va deranjeaza ca si al Slobozia se poate , dupa ce timp de 5 ani trusele laparoscopice au stat incuiate de Panturu...Fiti obiectivi,,.Eu sant operata de 1 luna la Slobozia si sunt OK.