REPORTAJ
Underground cu RARA
Dincolo de stagiunea oficială, de filmele 3D de la Casa Municipală și de show-urile cu manele de la Casa de Cultură, Slobozia respiră și un altfel de aer. Mai puțin scorțoasă, aproape banală dacă n-ar fi interpretată de oamenii tineri și plini de vise, muzica underground își face loc prin baruri anonime și prin bodegi cu bere ieftină... Performerii acestor cover-uri care răzbat în nopțile liniștite pînă în stradă nu vor la «Românii au talent», nu speră într-o carieră muzicală și, în general, nu încearcă să demonstreze nimic anume. Se bucură doar de muzica pe care o cîntă și de seri reușite alături de prieteni...
Underground la «Scorpion»
«Scorpion» e un nume de cafe-bar, undeva la stradă, pe lîngă Stadionul Municipal, înghesuit în două camere inegale, despărțite de un coridor ingrat. Categoric, un loc impropriu pentru a asculta muzică... Și totuși, vinerea trecută, către seară, înăuntru n-aveai loc să pui o sticlă de bere pe masă. «Cîntă RARA. Noi așa îl știm! Demult, de prin clasa a șasea...» ne pune repede la curent Cristina, o tînără care pare de-a casei. RARA cîntă cover-uri aruncînd cînd și cînd un ochi într-un caiet plin de versuri copiate. Publicul îi e prieten. Sînt prietenii lui și prietenii acestora pentru că se strigă pe nume și par să se cunoască toți de-o viață. De-o viață de tînăr, evident, pentru că media de vîrstă a grupului trebuie să fie 19 ani. În răstimpuri, cîntă cu toții refrenele. Vama veche, Mărgineanu, Led Zeppelin, Metallica... RARA pare să aibă un program, dar nu-l poate respecta. Publicul are preferințele lui. Lîngă RARA se așează două tinere care răscolesc caietul de versuri în căutarea unei melodii anume. Le recunoaștem vocile, au cîntat peste vară pe terasa de lîngă parc, tot pentru prieteni... Cer Phoenix și toată lumea aprobă. Ne aducem brusc aminte ce ne-a spus Cristina: «Nu vrem să demonstrăm nimănui nimic, dar ar fi minunat dacă cineva ne-ar băga în seamă. Nu pe mine, eu nu cînt! Dar ei chiar merită! Sînt frumoși, sînt tineri, cîntă frumos și cred că oamenii mari s-ar bucura să afle că muzica generației lor e reluată de noi...».
RARA, lăutar de muzică bună
Pe RARA îl cheamă Rareș Popîrlan și cîntă de cînd se știe. A început la fîntînă, ca toată lumea, apoi i-a plăcut și a studiat de unul singur, fără țintă și fără gîndul că asta l-ar putea ajuta într-o zi. «Am cîntat folk, rock și un strop de reggae. Un repertoriu improvizat, nimic pretențios. Pentru că nu am o educație muzicală solidă. Cum obișnuiește să spună mama, sînt țigan lăutar după ureche. Dar cînt muzică bună! Și o fac fără pretenții. Cînt pentru prieteni!». Asemeni lui RARA, în oraș mai sînt tineri care se exprimă muzical: «Știu pe cineva care cîntă mai mult rock clasic... Un alt prieten cîntă chestii comerciale! Depinde de stare, de ce simțim, de ce vor prietenii să asculte...». Rareș a moștenit pasiunea pentru muzică de la tatăl său. Iar dezinvoltura de la mama! A apărut chiar și la ziar, dar nu mai știe de ce... Nu vrea să rămînă în oraș, dar ar cînta dacă cineva l-ar invita, chiar și la evenimentele scorțoase ale oficialilor locali: «Dar cred că lumea e mai mult de-atît! Și vreau să văd ce e și dincolo de oraș!». Pînă vor pleca «dincolo de oraș», prietenii lui RARA vor continua să cînte, în serile cu bani de buzunar, prin barurile care-i îngăduie. «Scorpion» a fost un astfel de bar, iar Valentina Dinescu, «own»-erița, spune că acesta a fost și scopul pentru care l-a deschis. «RARA nu e primul care cîntă la noi. Noi ne-am ocupat de un astfel de bar în București. Acum, că sîntem aici, am vrea să păstrăm tradiția. De aceea, toți cei care vor să cînte aici, sînt bineveniți...».
2 Octombrie 2012, 17:57 (7235 vizualizări - 0 comentarii)
