EVENIMENT
Cîntarea Ialomiței, ediția a doua
La muma lui Mihai Viteazul acasă
«Un cenotaf politic pentru Excelența Sa Silvian Ciupercă» de Enciu Bobârniche
«Pe o stîncă neagră, într-un vechi castel, unde curge-n vale, un rîu mititel»... Așa începe poate cel mai cunoscut poem istoric al lui Dimitrie Bolintineanu. Numai că Tudora, mama lui Mihai Viteazul, n-a avut norocul de a fi imortalizată astfel. Așa că președintele Silvian Ciupercă a reparat această nedreptate patronînd a doua ediție a Festivalului Concurs de Tradiție Culinară Ialomițeană «La Casa Tudorii». Evenimentul s-a consumat sîmbătă, 13 octombrie, dar poemul eroic închinat evenimentului va trebui să mai aștepte, căci fiorul liric al lui Bolintineanu ne-a fost străin. Nu ne sînt străine însă felicitările, masa și dansul despre care vom scrie următoarea dare de seamă, ca niște bieți menestrei de ziar ce ne găsim...
PSD, dintotdeauna pentru totdeauna
Oficial, Festivalul de Tradiție Culinară de la Tîrgul de Floci durează două zile. Practic, o zi de sîmbătă, 13 octombrie, a fost suficientă pentru a marca încă unul dintre evenimentele culturale desfășurate sub înaltul patronaj al președintelui Consiliului Județean Ialomița, Silvian Ciupercă. Aflat deja la a doua ediție, Festivalul a beneficiat de experiența primei ediții: standurile au fost mai multe (vreo 40, după numărătoarea noastră), felurile de mîncare din concurs nenumărate (247, ca să fim exacți și să nu spuneți că am fost degeaba acolo!), iar invitații, aleși pe sprînceană. Concret, de la Maia și pînă la Făcăeni și de la Jilavele și pînă la Gura Ialomiței, n-a rămas picior de edil PSD care să nu fie invitat să participe cu cățel, purcel, director de cămin cultural și bucătarul personal al primăriei la reînvierea tradițiilor culinare istorice, de la mama lui Mihai Viteazul și pînă încoace, la protocolul obligatoriu cu caviar și foie gras. Însă de departe, cel mai interesant dintre toți rămîne președintele Ciupercă, cel care anul acesta a rotit la 180 de grade discursul de anul trecut în care promova Orașul Dispărut al lui Mihai Viteazul (în locul atît de vulgarului Tîrg de Floci), inventînd un nou slogan administrativ, mai generos și mai cuprinzător: «Ialomița, dintotdeauna și pentru totdeauna». Și pentru că am promis că vom imortaliza evenimentul după umilele noastre puteri, iată o frîntură din acest discurs magistral și apoteotic: «Ialomița, dintotdeauna și pentru totdeauna -este cel mai mare proiect cultural, economic și spiritual. Iar acest proiect ne obligă să ținem seamă de ceea ce romii sau lipovenii sau aromînii au scris în pliante. Călătorii străini din Suedia, Polonia sau Rusia sau din vestul Eutopei au scris trecînd pe aici despre civilizația care exista la gurile Ialomiței. (...) Dacă acest pliant ajunge în fiecare casă, atunci am cîștigat bătălia cu mîndria ialomițenilor de a fi urmașii celor care au creat aici civilizație!». E?!
Urmașii Tudorei
Știm, gustul e amar, iar discursul mai lemnos decît cele de la ultima ediție a Cîntării României. Dar, dacă ați rezistat pînă aici, promitem să vă dedulcim și cu cîteva rețete pe care concurenții jură că le-au moștenit de la bunii și străbunii care au tras cu ochiul în ceaunele maicii Tudora, pe vremea cînd Mihai nu era decît un țînc care unea curmeie de viță, iar Tîrgul de Floci o așezare medievală fără pretenții de vatră istorică. La standul romilor, de exemplu, cine a stat să întrebe a aflat cum se face mass mișto, adică o tochitură țigănească cu carne, ardei iute, ceapă din belșug, roșie proaspătă cît cuprinde «și oleacă de fum, că fumul e cartea de vizită a etniei», după cum ne explică domnul Lefer, cel mai greu bucătar din competiție cu cele 128 de kilograme ale sale. Cui nu-i priește fiertura cu ceapă, se poate dedulci cu pastrama de oaie «pălită din goana calului, ca pe vremea lui Mihai» de la Munteni Buzău. Doamna Elena Topuzaru, gospodina responsabilă cu friptul pastramei, ne-a spus chiar și care-i secretul de iese atît de bună încît poți bea vinul cu damigeana după o porție zdravănă. «Usturoi, cimbru, oleacă de vin alb și-o mînă de gospodină. Nu știu, păcatele mele, dacă așa ar fi mîncat-o și Mihai, dar gustați-o dumneavoastră și, cînd v-o veni rîndul, faceți schimb de impresii cu el...». Ar mai fi de povestit, de asemenea, rețeta de sarmale cu țuică fiartă, al cărei secret administrativ îl deține Serviciul Autofinanțate din cadrul Primăriei Slobozia, ori bulzul ardelenesc pregătit de directorul Muzeului Județean de Istorie Brașov, Radu Baci... Dar și fasolea la marmită a Jandarmeriei și pîinea la țest a Muzeului Național al Agriculturii din Slobozia. Dar burta e una, iar ochii ne-au rămas la prăjitura cu mac a elevilor de la Școala nr. 2 Țăndărei, la «rîioasa» Alinei Mihaela Burduș de la «Al. I. Cuza», o prăjitură făcută cu magiunul de pe vremea bunicii, cel după care s-a inventat cel de Topoloveni... Și la scovergile elevilor de la școala din Ograda, lăsate din neam în neam, de la maica Tudora și înainte de ea... Cum noi însă sîntem niște menestrei subiectivi, îl lăsăm să mărturisească despre succesul gastronomic incontestabil al acestei manifestări politico-culturale pe Daniel Munsterman, un neamț de 25 de ani rătăcit printre standurile acestui Festival culinar: «Am mîncat din fiecare cîte ceva. Mai mult carne... Și o chestie galbenă, foarte gustoasă, la care îi spuneți mamaliga. Dar cel mai surprins am fost de calitatea berii! Ciuc, de exemplu! Beau de două săptămîni în fiecare seară și nu simt lipsa berii germane. Este excelentă...».
Un cenotaf politic pentru Excelența Sa Silvian Ciupercă
de Enciu Bobârniche
La grecii antici bătrînețea era o virtute. La romani, așișderea. Nu oricine putea ajunge la vîrsta înțelepciunii: bolile, războaiele, epidemiile scurtau speranța de viață. Arta, politica și filosofia Antichității sînt reprezentate în cea mai mare parte de tineri. Socrate, Seneca și alți cîțiva sînt excepțiile. În zilele noastre lucrurile s-au schimbat. Gerontocrația tinde să acapareze totul. Marin Preda avertizează și el asupra unei limite de la care începe bătrînețea. Atunci cînd tatăl lui Petrini vrea să se atingă de mama sa -tineri, totuși, pe la patruzeci de ani-, ea, cu o pudoare de adolescentă întîrziată, îl îndepărtează, mustrîndu-l: «Nu ți-e rușine, om bătrîn».
Cel care scrie aceste rînduri a simțit amenințarea bătrîneții pe pielea sa. Cînd tinerii gazetari (cu sau fără vocație) ieșeau din stupul fără matcă (bez-matca în ucraineană înseamnă fără matcă, de unde cuvîntul românesc, prin contopirea celor două, bezmetic), s-a retras din cîmpul presei locale, continuîndu-și scrisul, dar în altă direcție.
Un politician local amoral îmbătrînește, nu știu dacă în rele, dar sigur înaintează în visul lui de dictator provincial. Cînd săptămîna trecută l-am sunat pentru a-l chestiona într-o problemă care ține de redactarea uneia dintre cărțile mele, mi-a retezat-o scurt, obraznic: «Ia zi, că sînt foarte ocupat!». Firește, am închis telefonul. Culmea e că problema pe care vroiam s-o lămuresc se referea chiar la o performanță, ce-i adevărat efemeră, dar performanță, din trecutul său politic!
Sîmbătă, 13 octombrie, am fost și eu la Festivalul-Concurs «La Casa Tudorii» organizat în perimetrul fostului oraș medieval «Tîrgul de Floci» unde se zice că s-ar fi născut Mihai Viteazul. La unsprezece trecute fix, Excelența Sa, Președintele Consiliului Județean Ialomița și, prin uzurparea de calități, și al PSD, Silvian Ciupercă, urmată de trena lungă de zeloși-supuși ai Domniei Sale, a fost întîmpinată, fără pîine și sare, ce-i adevărat, ca un șef de stat. Vanitatea lui se gonflase ca un balon stratosferic, zîmbetul mefistofelic îi întindea ridurile, iar statura sa, bătută în scînduri invizibile, părea gata să fie ridicată pe un soclu al eternității. Țuțea, dînd o definiție a conceptului dictatorial fascist-nazist-legionar și comunist de «om nou», spunea că omul nou, mai ales cel de după Revoluție, este «cel care se află mereu în treabă», cu referire la Ion Iliescu. Excelența Sa, Silvian Ciupercă, aflîndu-se în treabă la microfonul manifestării, a încetat să mai existe pentru mine și astfel m-am dus să vizitez șantierul arheologic. Lîngă biserica nr. 1 se află un cimitir din sec. XVI-XVII-XVIII. IN SITU, scheletele unor oameni, așa cum au fost ele descoperite de arheologi. Unele, cine știe, poate au fost rudele lui Mihai Viteazul... Copiii se jucau deasupra lor, iar din orbitele morților ieșeau săgeți înfiorătoare. Știința a ajuns mai presus decît cultul morților, altfel nu înțeleg de ce, după descoperirea lor, osemintele au fost lăsate în bătaia soarelui, a vîntului, a ploii, a profanării. Pentru ele d’aia se fac cenotafe (monumente funerare ridicate în amintirea unor persoane decedate-conf. DEX).
Ciupercă nu are pe perete, precum Ceaușescu în birou portretul lui Mihai Viteazul, dar vrea să-și lege numele de cel al Marelui Voievod. Cu doar o zi înainte, în cadrul ședinței Consiliului Județean, Excelența Sa a invitat participanții la un moment de reculegere în memoria marelui scriitor, trecut recent în neființă, Constantin Țoiu. Semidoctul Ciupercă, arătîndu-și vastele cunoștințe în literatură (așa cum le flutură din toate domeniile) a zis, conform spuselor unui prieten ziarist, că Țoiu a devenit foarte cunoscut prin romanul «Grădina cu viță sălbatică»... Dincolo de această posibilă gafă, Constantin Țoiu rămîne Cetățean de Onoare al Județului Ialomița. Primăria Urziceni și Biblioteca Municipală, care are pe frontispiciu numele ilustrului romancier, au marcat tristul eveniment în presa locală. Excelența Sa Ciupercă, nu! Dar despre un dosar al anonimatului în care a fost înmormîntat marele scriitor, cît de curînd. Pînă atunci am dat în lucru unor meșteri iscusiți un CENOTAF POLITIC pentru Excelența Sa, Silvian Ciupercă, președinte al Consiliului Județean Ialomița, și, prin uzurpare de calități, și al PSD, că, vorba aia, bătrînețea este o virtute!
24 Octombrie 2012, 08:27 (10838 vizualizări - 8 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(31 Octombrie 2012, 12:22)
Ca să vezi ce înseamnă să nu cunoști sensul cuvintelor. Ia, cine știe ce este un cenotaf?! Vă spun eu: un mormânt gol. Așa că, măi "daniel" , mai învață să scrii, și apoi să citezi dintr-un om cu știință
de carte. Să "scriem" așa, să ne aflăm în treabă ...
(31 Octombrie 2012, 08:24)
Felicitari ptr articol.Cand va muri ciuperca vom cei mai fericiti.Sa de-a Dumnezeu cat mai rpd.N-ea distrus orasul si judetului.La inagurarea cenotafului vor fi multi ialomiteni.
(29 Octombrie 2012, 11:50)
Domnul Enciu a surprins cu atata realism acest personaj , Ciuperca , despre care putini au curajul sa scrie si sa il descrie exact asa cum este. Felicitari , ma bucur ca mai sunt si oameni care gandesc sanatos , astfel am si eu un element de masura a perceptiei mele !
(27 Octombrie 2012, 06:09)
Ce cautau romii la Mihai Viteazul acasa? Scuze asa se vede in fotografii!!!
(25 Octombrie 2012, 12:33)
O actiune inscrisa in calendarul MARILOR MANIFESTARI ALE CJ. Astia nu isi dau seama de ridicolul in care se afla. Pai o manifestare culinara o puteati organiza in orice loc. Dar... ati gasit bine locul. Asa trebuie glorificata istoria acestor meleaguri - peste, ciorba, gratar etc, ca doar e vorba de Mihai Viteazul, nu? omagiere cu carnati. Nu s-a evidentiat nimic din istoria acestor locuri, sau sa se fi gandit un alt mod de a face istorie. E tare aiurea...
Astia nu tin cont de nici o parere, ale lor sunt cele mai bune, ce de te pui cu atotstiutorul/torii psd. Vai si amar de viziunea pe care o au ca lideri...
Asa ca,...sa-i votati....
(25 Octombrie 2012, 08:06)
Erată: a cărui scriitură...
(24 Octombrie 2012, 17:39)
Pe 25 octombrie la ora 16 va avea loc o noua sedinta a Consiliului local.Desi am solicitat ca aceasta sa aiba loc intr-o sala unde pot participa si cetatenii orasului in numar cat mai mare,aceasta va avea loc tot la Primarie.Se vor prezenta si probe de apa pentru festival!
(24 Octombrie 2012, 09:26)
Nu pot decât să mă bucur de găzduirea excelentului ziarist Enciu Bobârniche în "Independent", un om al cărei scriitură umilește de departe orice pațachină locală cu ifose de ziarist, gen Mița Baston, gratulată astfel de dl. Bobârniche pe vremea "Concret". Referindu-mă strict la articol, autorul nu poate fi suspectat de altceva, decât de o cunoaștere în amănunt a caracterului "excelenței sale", beneficiarul acelor rânduri, ținând cont de faptul că au fost colegi cândva, demult, printr-o școală militară. Oricum, în fața jurnalistului, dl. Silvian Ciupercă a avansat la calitatea de semidoct, față de caracterizarea anterioară de sfertodoct, personal nefiind de acord cu niciuna dintre ele, președintele cjil fiind un real știutor de carte, aceste "ciupituri" ținând strict de anumite animozități personale. Probabil tocmai atitudinea infatuată, poate prea mult, a președintelui
crează asemenea atitudini din partea unor oameni cu creierul la locul lui. Lăsând la o parte micile greșeli de ortografie (unde-o fi "capul limpede" cu B.T.-ul de altă dată?!), acest articol poate fi un model pentru toți așa-zișii ziariști, cu adevărat sfertodocți, ce se sparg în figuri jurnalistice prin tot felul de fițuici de mică publicitate pentru propriile firme. Felicitări, "Independent", iar sfatul meu este să găzduiți cât mai des asemenea articole scrise de adevărați profesioniști, de la care, sigur avem de învățat cu toții.