EVENIMENT
Datoare vîndute în numele comunităților
Administrațiile ialomițene refuză insolvența!
Teoretic, Legea insolvenței este în vigoare din anul 2006. Ea este, de fapt, Legea 273/2006, privind finanțele publice locale și, potrivit art. 85, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare, Ministerul Administrației și Internelor împreună cu Ministerul Finanțelor Publice aveau obligația să elaboreze un proiect de lege referitor la insolvența unităților administrativ-teritoriale. Practic, în Monitorul Oficial de vineri, 24 mai 2013, a fost publicată o Ordonanța de Urgență privind insolvența unităților administrativ-teritoriale. Conform ei, primăriile pot declara starea de «criză financiară» sau, în cazul în care datoriile depășesc 50% din bugetul anual, insolvența. În Ialomița, deși situația e «albastră», primarii susțin că nu vor declara niciodată insolvența administrațiilor pe care le conduc...
Teoria care omoară administrația
Așa cum precizam anterior, în baza Legii nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, art. 85, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi, Ministerul Administrației și Internelor împreună cu Ministerul Finanțelor Publice aveau obligația să elaboreze un proiect de lege referitor la insolvența unităților administrativ-teritoriale. Guvernul Tăriceanu nu a respectat aceste prevederi legale. În 2010, Guvernul Boc a înaintat la Parlament un proiect de lege privind criza financiară și insolvența unităților administrativ-teritoriale. Proiectul de lege a fost aprobat de Senat și așteaptă și acum votul final în Camera Deputaților. Nici acesta nu a avut o soartă mai bună... Strîns cu ușa de Uniunea Europeană și orbit de mirajul regionalizării, Guvernul Ponta a emis, la jumătatea lunii mai 2013, OUG 46/2013. Noua Ordonanță, susțin oficialii guvernamentali, se aplică primăriilor și consiliilor județene și este similară cu cea a societăților comerciale. Ea reglementează două sintagme, respectiv «starea de criză financiară» și «starea de insolvență». «Starea de criză financiară» presupune neachitarea obligațiilor de plată, lichide și exigibile, mai vechi de 90 de zile, și care depășesc 15% din bugetul general al unității administrativ-teritoriale respective, cu excepția celor aflate în litigiu comercial. «Starea de insolvență», deși mai nuanțată, înseamnă de principiu neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri și cheltuieli sau în bugetele instituțiilor sau serviciilor publice de interes local sau județean, după caz, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenței și obligații de plată mai vechi de 120 de zile.
Lista scurtă a administrațiilor cu probleme
De la teorie la practica unităților administrativ-teritoriale din județul Ialomița drumul e lung, iar artificiile financiare nenumărate. Astfel, din cele 66 de administrații locale, doar 19 aveau înregistrate, la 31 mai 2013, datorii scadente către creditori. Din cele 19 administrații nominalizate oficial de către Trezoreria Slobozia, pe lista scurtă a administrațiilor în criză financiară sau insolvență se regăsesc însă mult mai puține. Concret, doar Mărculești, Reviga și Amara. Datorii mai vechi de 120 de zile au însă și Munteni Buzău, Sălcioara, Sărățeni, Dridu sau Slobozia... Numai că, indiferent de situație, după cum susține Gheorghe Mocanu, directorul Trezoreriei Ialomița, toate aceste administrații locale se străduiesc din răsputeri să scape de datorii. «Este o situație dinamică. Lista pe care o vedeți este de la 31 mai. De-atunci, lucrurile s-au schimbat... Se schimbă în fiecare zi. Sînt administrrații care și-au făcut reeșalonări, și-au luat angajamente de plată, fac eforturi pentru a-și înregistra datoriile și a le plăti. Iar per total, față de anul precedent, administrațiile se dovedesc a fi mult mai responsabile. Nu mai fac datorii așa ușor și le plătesc foarte repede pe cele care le au. Nu de voie, ci de nevoie, pentru că altfel le blocăm banii repartizați de la bugetul central!» ne-a declarat acesta. Altfel spus, amenințați de Trezorerie cu blocarea conturilor, administrațiile locale sînt obligate să se disciplineze financiar și chiar sînt dispuse să facă împrumuturi la stat pentru a scăpa de datorii...
De datorii scapă cine poate
Deși reprezintă o situație particulară, «împrumuturile la stat» au permis unora dintre administrațiile locale să scape de povara arieratelor înainte de apariția Ordonanței 46. Pe lista administrațiilor ialomițene care au reușit acest artificiu se numără localitățile Sălcioara, Ciulnița, Dridu, Scînteia, Stelnica, Colelia și Albești. La două luni distanță de la acel moment, primarul comunei Dridu, Valentin Turiga declară: «La momentul de atunci nu exista o altă soluție. N-am avut încotro! Dobînda era mică, perioada de creditare mare... Nimeni nu vrea să aibă datorii, fie și la stat. Acum, rămîne de văzut dacă vom putea suporta!». Au existat însă și primari care au refuzat această variată, în ciuda presiunilor exercitate de administrația județeană. Primarul comunei Sărățeni, Eugen Tocileanu, aflat într-o situație-limită, a preferat să renunțe la investiții: «Trei luni m-au blocat... Apoi mi-au forțat mîna cu trei reglementări una după alta. Așa ca am fost nevoit să renunț la investiții pentru a-mi plăti chitanțele... Norocul meu e că aceste investiții sînt funcționale, ele ar fi trebuit doar extinse. Da nu asta e marea problemă... Problema pe care o constat eu, după 8 ani de administrație, e că guvernele de dreapta au dat bani pentru investiții, iar cele de stînga ne obligă să le blocăm. Nu spun că ce-au făcut ăia e bine, dar ar fi însemnat locuri de muncă, servicii, consum... Banii s-ar fi întors cumva la stat. Așa, ce ne rămîne?! În cazul comunei Sărățeni vorbim de 600 de pensionari din 1300 de oameni. În cîțiva ani, oricît am cheltui de chibzuit, ne vom întoarce în același loc. Pentru că, acum, și dacă respiri faci datorii. D-apăi dacă vrei să ai o viață omenească...» ne-a declarat acesta.
Primării în insolvență nedeclarată
În ciuda semnalelor pozitive ale Trezoreriei, există însă și administrații pe care numai o minune le mai poate salva. Una dintre acestea este cea de la Reviga, care are de plătit datorii de 1,2 milioane de lei. Banii reprezintă obligații restante pentru investiții derulate prin Măsura 322, pentru renovarea și dezvoltarea satelor. Primarul Neculae Began a cheltuit acești bani pentru demararea a două proiecte de «modernizare a bazei sportive» și «construcție rețea cu apă potabilă». Iar acum, așteaptă declararea falimetului: «Nu sîntem nebuni să declarăm noi insolvența. Dar e inevitabil! O vor face cei de la Fondul de Garantare a Creditului Rural. Noi am făcut tot ce a depins de noi. Am făcut împrumut la CEC, am vrut să facem împrumut la Trezorerie... Am plătit 18 miliarde în trei ani. Dar tot mai avem 12 miliarde de plată. Nu știm de unde să-i dăm și sînt convins că ne vor bloca curînd conturile...» ne-a declarat acesta. Situația de la Reviga este una fericită pentru că, deși datoare, comunitatea rămîne cu o investiție în derulare. În cazul orașului Amara însă, absurdul capătă proporții incredibile. Cu un buget anual de 7,3 milioane de lei, orașul Amara are datorii de 3,7 milioane și conturile deja blocate. Situația e una încurcată și se datorează faptului că Serviciul de Gospodărire a Apei, aflat în subordinea Primăriei, a fost acționată în instanță de către SC Amonil, ca terț, pentru plata debitelor restante ale acesteia către SC Urban. Însă problema, susține primarul orașului, Victor Moraru, e alta. «Este o temă falsă. Substratul real al acestei reglementări legislative este acela de a reduce numărul administrațiilor locale cu orice preț, fără ca guvernul să pară vinovat. Normal ar fi fost ca acest guvern să facă un inventar al administrațiilor cu probleme, să ia în calcul situațiile particulare... Primăria nu poate plăti, conform legii, datoriile serviciului local de apă. Am fi făcut acest efort pînă acum dacă era legal. Dar, în schimb, am cheltuit între 4 și 6 milioane de euro pentru reabilitarea și modernizarea serviciilor de furnizare a apei. Nimeni nu este însă interesat să privească lucrurile astfel...» ne-a declarat el.
Slobozia, campioana datoriilor publice
Arierate de 4 ori mai mari într-un singur an!
Fresca situației datoriilor publice ale administrațiilor locale din Ialomița ar părea incompletă dacă nu am reaminti care este campionul absolut al cheltuielilor din bugetul statului, respectiv din buzunarele noastre. Deși potrivit acelorași date oficiale furnizate de către Trezoreria Ialomița, Slobozia are datorii de numai 961 mii de lei la 31 mai 2013, starea de fapt înregistrată în scriptele anului 2012 dovedește altceva. Astfel, la 31 decembrie 2012, Primăria Slobozia înregistra datorii de 1 milion de euro, adică de 4 ori mai mari decît la aceeași dată a anului precedent! O parte dintre aceste datorii pot fi imputabile, incontestabil, administrației Ionașcu. Însă cea mai mare parte au fost făcute de către administrația Stoica. Cum a fost posibil?! Simplu ca «Să trăiți, am înțeles!» ca să fim în ton cu de-formația profesională a noului primar. Pentru că acesta, după ce a declarat luni în șir că ca verifica, printr-un audit, care este starea Primăriei de după Ionașcu, a declarat săptămîna trecută: «Avem facturi neplătite pentru investițiile de la Pepinieră. Habar n-am de ce, habar n-am ce s-a lucrat... Acum facem inventarul, o să vedem ce e de făcut!» a precizat acesta cu seninătate. Iar aceasta este numai una dintre declarațiile sale de necomentat. Pe celelalte le păstrăm pentru vacanța de vară...
25 Iunie 2013, 16:40 (9582 vizualizări - 6 comentarii)
Gradul de încasare a taxelor și impozitelor în Ialomița a fost de 53,79%
Mai mulți bani la bugetele primăriilor ialomițene
Primăriile din Ialomița nu dispun de servicii pentru gestionarea câinilor maidanezi
Vivani aruncă în aer deșeurile din Ialomița
Firmele ialomițene în insolvență datorează statului 342 milioane de lei
Comentariile cititorilor:
(28 Iunie 2013, 11:44)
Actualmente și persoanele fizice autorizate, P.F.A., Î.I., Î.F. își pot declara insolvența. GIKA are dreptate, chiar de scrie incorect: spre insolvență conduce un management deficitar, ca să mă exprim elegant. Furăciunile fac parte din acest management.
(28 Iunie 2013, 10:12)
Este un punct de vedere pertinent si obiectiv. Cu o singura conditie : sa consideri ca totul este perfect pe lumea asta, sa te poti baza pe alocarea bugetara care iti este repartizata. Sa stiti ca o investitie din bani publici, oricat ar fi de mica, nu se poate face de pe o zi pe alta ! Si, daca nu reusesti sa o faci atunci cand ai spus ca o vei face, pierzi toti banii ! De aceea, orice profesionist isi face planificari la actiuni ulterioare. Insa, respectarea propriului plan nu duce la respectarea promisiunilor celorlalti fata de tine, iar exemplele sunt nenumarate ! Ei bine, stiind ca vei avea bani peste 6 luni, ca doar asa este mentionat in bugetul de venituri si cheltuieli, iar procedura pentru "ceva" dureaza tot cam atat, incepi cu 6 luni mai devreme ! Dar, cand ai ajuns in punctul in care ai facut procedura, totul este ok, insa banii nu mai vin, fie ca nu se respecta termenul de plata, fie din varii motive, ajungi sa fii considerat neserios. Credeti-ma, sunt o gramada de institutii publice care au datorii de zeci de lei si au de incasat milioane ! Si, cu toate astea, nimeni nu le intreaba cati bani au de incasat si cand trebuiau sa incaseze, ci sunt intrebate ce restante financiare au. Nu neg existenta "uscaciunilor", insa atunci cand angajatii sunt bine intentionati, exista motivatii la fel de pertinente !
(27 Iunie 2013, 21:58)
Totusi cred ca daca te limitezi la banii de care dispui nu ajungi in insolventa ,avind in vedere ca la primarie sunt angajati si economisti ,contabili care pot sa gestioneze situatia economica ,primaria nefiind un simplu srl
(27 Iunie 2013, 11:16)
jos cu puscariabilii
(27 Iunie 2013, 00:16)
Ehe, multi stiu, putini cunosc. "s-au" (cand se poate inlocui cu "ori" se scrie IMPREUNAT), cum spunea "GIKA", motivele pot fi obiective. Insolventa, prin definitie, nu este ceva rau ! Prin articolul dumneavoastra, dupa parerea mea, ar fi trebuit sa clarificati acest lucru, sa explicati celor ce va citesc definitia, intelesul acestui termen care, mai mult ca sigur, este inteles total gresit de persoane precum "GIKA" sau cei pe care i-ati enumerat in articol. Insolventa inseamna ca o persoana juridica, fie ea privata sau de stat, administrativa sau de alt tip, poate declara ca se afla in incapacitate de plata. Asta nu inseamna FALIMENT ci o atenta urmarire a tot ce inseamna venituri, cheltuieli, datorii, etc, punandu-se sub protectia acestei legi a insolventei. Cu alte cuvinte, in momentul declararii insolventei, instanta numeste un administrator judiciar care are ca obiectiv evaluarea situatiei patrimoniale a celui ce declara aceasta stare si incearca sa gaseasca o modalitate (plan de reorganizare, etc) prin care insolventul sa iasa din aceasta situatie. Din momentul declararii insolventei, toate cheltuielile cu dobanzi si penalitati dispar, au prioritate cheltuielile / debitele legate de salarii, utilitati, iar creditorii (cei care au de recuperat bani de la declarantul insolventei) se intalnesc pentru a gasi cai de recuperare a debitelor. cu alte cuvinte, nu-i nimic rau in a declara ca te afli in incapacitate de plata ! Trebuie doar sa ai taria sa recunosti acest lucru, sa mai ai un dram de respect pentru cei din jur fata de care ai datorii restante si sa fii curat, adica sa ai incredere ca-ti poti reveni. Un motiv in plus ar fi acela ca esti nepriceput, "tractorist" cum spunea "GIKA" si, fiind de buna credinta, chiar iti doresti sa faci ceva ! Ceva bun, desigur ! Sunteti de acord cu mine ? PS. Stiti vreun nebun care sa lucreze la miezul noptii pentru o unitate bugetara, dorindu-si sa-si faca treaba perfect ?
(26 Iunie 2013, 14:29)
Aici se ajunge si din cauza ca sunt alesi ca primari s- au consilieri tot felul de TRACTORISTI