EVENIMENT

După 15 ani

«Familia fostului Combinat Chimic», monedă de schimb pentru gazul subvenționat

Cu aproape 800 de angajați, Chemgas (fostul Combinat Chimic) este cel mai mare angajator ialomițean... Din păcate, acestui atribut i s-ar putea adăuga lejer acela de «cel mai mare șantajist de pe piața locală a muncii». De peste 10 ani, patronatul fostului Combinat Chimic din Slobozia își transformă sutele de salariați într-o monedă de schimb pentru obținerea de gaz subvenționat de la statul român. În spatele porților închise însă, angajații actualei Chemgas, «marea familie a fostului Combinat Chimic», cum îi place liderului Romulus Gherghina să o denumească, sînt divizați și dispuși la orice fel de compromis pentru a-și păstra locurile de muncă.

Cronica unei concedieri anunțate în urmă cu 15 ani
Prima dată cînd angajații defunctei de-acum Amonil au fost anunțați că vor fi concediați colectiv a fost chiar înainte de 2000, cînd omul de afaceri Marius Țîrlea prelua controlul asupra fostului Combinat Chimic din Slobozia. De-atunci, aproape în fiecare an, transformați în cerșetori, angajații fostului Combinatului au scandat lozinci antiguvernamentale și au obținut pentru patronat gaze la prețuri subvenționate... În acest răstimp, după preluarea fostului Combinat Chimic din Slobozia de către magnatul Ioan Niculae, numărul lor s-a înjumătățit, o parte dintre secțiile fostului Combinat au luat drumul centrelor de fier vechi, iar salariile au stagnat și au ajuns să fie plătite cu întîrzieri de cîteva luni... Asta ca să nu mai vorbim de patrimoniul transferat de pe o firmă pe alta în contul unor datorii acumulate deliberat, ori de taxele și impozitele neplătite la stat, ajunse acum, atît pentru fostul Amonil, cît și pentru actualul Chemgas, la valori de sute de milioane de lei... În aceste condiții, ieșirea în public a liderului de sindicat Valentin Ciobanu, alături de liderul de sindicat al angajaților Chemgas, Romulus Gherghina, nu a mai impresionat pe nimeni. «O problemă greu de gestionat cu care se confruntă angajații este legată de întîrzierile salariale! Oamenii nu și-au mai luat salariile de două luni, în ciuda asigurărilor oferite de patronat. Am fost la negocieri, urmăm pașii legali, vom declanșa conflictul de muncă!». Ulterior acestei declarații, Romulus Gherghina a precizat pentru Independent că angajații se consideră a fi «o familie», «în care fiecare se sprijină pe celălalt pentru a-și susține și apăra drepturile». Niciunul dintre liderii abordați nu a comentat cauzele acestei crize sau modul în care actualul patron din umbră Ioan Niculae a reușit să facă din angajați un berbece de luptă împotriva statului...

Drame de schimbul 2
În spatele declarațiilor se ascunde însă un adevăr pe care nimeni pînă acum nu l-a spus. La sfîrșitul săptămînii precedente, cîțiva dintre angajații Chemgas, noua firmă gestionară a fostului Combinat Chimic, au acceptat să vorbească cu noi, rupînd astfel o tăcere rușinoasă... I-am întîlnit la gară, acolo unde două dintre autobuzele firmei strîng angajații pentru schimbul 2. Potrivit declarațiilor acestora, la acest moment, «familia fostului Combinat Chimic» este scindată și gata să se sfîșie pentru păstrarea locurilor de muncă. «Fiecare e cu aia a mă-sii... Vreo 300 sînt pensionari și le convine să aștepte salariile cîte trei luni... Sînt șefi, se fac că muncesc, spun că ei au făcut Combinatul... Restul sînt cu cîrca, cu familii acasă, cu greutăți... De ăia e vai și amar. Sînt unii care nu mai au lumină, le-a tăiat și gazul... Și mai vine și iarna acuma...» ne-a explicat, sub protecția anonimatului, unul dintre muncitori. Iar pentru ca tabloul să fie complet, vom prelua și declarația unui angajat care a lucrat pentru Chemgas, timp de peste un an, cu demisia pe masă. Ion Negoiță lucrează de 10 luni la fostul Combinat, la firma care asigură paza... «Am nevasta în spital și copil acasă... Nu a contat, m-au silit să-mi dau demisia! De fapt, așa m-au angajat, cu demisia pe masă. N-am văzut niciodată așa ceva, nu-mi vine să cred... Firma de pază, din auzite, e firma lu’ fi-sa lui Nicolae... Deci afacerea e în familie! N-avem ștate de plată, salariile nu vin la timp... Iar dacă deschizi gura pentru dreptul tău, te dă afară!» spune Ion Negoiță. Tot neoficial, fiecare dintre poveștile auzite de la cei care nu mai au nimic de pierdut, e confirmată și de către angajații pensionari: «Da, dom’le, au dreptate! Mie îmi convine, că am 1200 de lei pensie. Poa’ să plătească și la trei luni, că nu mor de foame... Dar de ăștia tinerii e păcat, mare păcat... Își bat joc de ei, că n-are niciunul încotro!».

25 Octombrie 2013, 16:43 (23580 vizualizări - 50 comentarii)

Citiți și:
Poliția Comunitară, înjumătățită

Comentariile cititorilor:

Silimi:
(15 Mai 2014, 09:51)
Nu numai la Prefectura trebuie sa mergem. Trebuie sa-i facem o vizita de lucru si domnului presedinte de consiliu judetean. Sa stringem o mina tovaraseasca, sa ne arate de ce trebuie sa-i mai votam si de ce avem ghivece cu flori pe stilpi. Esteticul primeaza. Da, dar burta? Burta? Ce facem cu ea, domnule? Ca ni s-a lipit de sira spinarii si ni se belesc ochii de la atitea cure de infometare si nici soacra-mea nu mai aude asa de bine. Scurt pe noi. Pe voi. Pe doi. Ori sinteti cu noi ori impotriva voastra. Pretul rapitei creste ingrijorator.

Don Bazil:
(15 Mai 2014, 09:41)
Sa pichetam, sa pichetam, sa pichetam. In pauze luam prinzul. Sa nu-i lasam nici o clipa sa rasufe, sa-i tinem numai in corzi, sa-i ardem unde ii doare mai tare, adica la buzunar. Sa oprim productia, sa declansam conflictul de munca. N-avem ce pierde. Propun sa-l punem in fruntea noastra pe Stefan Ion de la Uree II. Se pricepe sa altoiasca purceaua cind guita in noptile cu luna plina si sa mulga vacuta Holstein pe care i-a adus-o nevasta-sa ca zestre. Sa-i mai altoim si sa-i mai mulgem si noi pe ei nu numai invers. Ne-am inteles, da? Intrare combinat, sediu PSD, Prefectura. Fiti vigilenti. Miine nu e azi.

Vili:
(15 Mai 2014, 09:27)
N-avem nevoie de liderul de sindicat. N-avem nevoie nici de director si nici macar de patron. Ne descurcam si singuri. Putem pune lucrurile pe roate prin propriile forte cu ajutorul vointei noastre de neclintit. Porcii ni-i crestem singuri, azotatul il recoltam cind ii vine vremea, productia o catapultam la azimut pe directia Brazilia Uruguay, Astra s-ar putea sa ia bataie, in rest stam linistiti. Ponta, Basescu si Voiculescu sa emigreze in Porto Rico si chiar ca nu mai avem ce sa ne dorim. The rest is silence.

Vladi:
(15 Mai 2014, 09:17)
Daca legislatia nu ne ajuta trebuie sa schimbam legislatia nu sa asistam nevolnici la degradarea continua pina aproape de ireversibilitate a unui trai decent, normal, uman pe care ni-l datoram noua si copiilor nostri. Bombanitul in surdina nu ajuta in mod corespunzator. Trompeta mâniei proletare trebuie sa trâmbițe in zorii desteptarii noastre. Traim intr-o democratie sau la stina din muntii Birgaului unde lupii hulpavi isi fac de cap? La cocina cu ei, unde le sta mai bine. Jupuiti-i si infigeti-le capetele in uluci. Sintem urmasii lui Vlad Tepes ce naiba. Nu va roade chestia asta?

Ciociolina:
(15 Mai 2014, 08:54)
Madam R. e in Consiliul de administratie? Nevasta aluia de la Finante? Ce poti sa astepti de la ea, face si ea ce-a invatat prin casa. Fenteaza legea, șunteaza legea, șut si gol. Gol de-a dreptul si in buzunarele noastre si in cele ale statului. Marmote imbuibate pe spinarea clasei muncitoare. Japițe fară frontiere. Scursuri venale. Masini de tocat carnea frageda lipsita de prihana a muncitorului apolitic. Mizerabila povara.

Internationala Slobozia:
(15 Mai 2014, 08:21)
Protestul e singura solutie. Trebuie sa ne organizam si sa ne aparam interesele. Sa mergem la sediul PSD, la Prefectura, in fiecare zi sa organizam proteste. Sa ne vada o tara intreaga, sa aprindem scinteia unei noi revolutii daca e nevoie. Sa bagam spaima in ei, sa tremure cind ne aud glasurile. Uniti putem muta si muntii. Trebuie doar sa ne urnim odata. Nu mai stati. La lupta.

Pandelica:
(15 Mai 2014, 08:15)
Hotie, evaziune fiscala, tot infractiune se cheama. Directorul stie, n-are cum altfel. Intrebarea e daca stie si patronul al mare cum merg lucrurile pe aici. Cineva ar trebui sa-l informeze in vreun fel. Poate nici n-are habar de situatia in care se afla muncitorii. Nu mai stati ca boii, puneti mina si protestati. Mai rau de atit nu poate sa fie. Scapati cel putin de umilintele la care sinteti supusi. Dati si un bun exemplu. Nu fiti closti. Fiti vulturi.

Eugen:
(15 Mai 2014, 08:09)
Prostii trag la galere si hotii isi vad de treaba netulburati. Asta a ajuns combinatul. Un cuib de hoti. Se fura pe sleau, se fura nestingherit si ziua nu numai noaptea. Ziua fura astia mai micii, mai cite putin dar tot paguba se cheama. Noaptea se fura in cantitati industriale, mai cu masuri directoriale. Tupeu fara limite. Nimic nu le pune stavila. Hoti la drumul mare.

Sandu:
(14 Mai 2014, 13:53)
De unde legi care sa-i protejeze pe muncitorii nedreptatiti cind patronii sint mina in mina cu politicienii corupti si verosi. Atita vreme cit vom continua sa-i votam si sa le permitem sa ajunga in pozitii din care sa isi acorde privilegii si sa-si favorizeze acolitii, prietenii si propriile familii, nu prea avem dreptul sa ne plingem de situatia ingrata in care ne aflam.

Dedicatie M. Calinescu:
(13 Mai 2014, 14:37)
Pic, pic, pic / Te-asteapta marele Locic / Sa vezi ce repede-ti trec anii / Jucind table cu Becali / Si uite-acu, acu, acu / Vine si Catalin Voicu / Si daca mai zici o vorba / Vine si Petrica Toba / Si daca mai stai un tur / O sa vina si Dan Bucur.

Costica:
(13 Mai 2014, 14:31)
Mor oamenii din pricina tratamentul neomenesc la care sint supusi. Numai vreo doua cazuri au fost de infarct, dintre care unul om bun, muncitor, la locul lui, i s-a imbolnavit copilul, a trebuit sa mearga la Bucuresti la spital si pentru ca a avut nevoie disperata de bani si-i i-a cerut. Nu i s-au dat, c-asa e-n fotbal. Iar de suparare a facut atac de cord si a murit. Este intimplarea asta prevazuta la categoria riscuri profesionale sau la cea a accidentelor de munca? Cine plateste viata unui om? A cui e vina?

Dima Cristi:
(13 Mai 2014, 14:22)
Dima Cristi e liderul nostru de sindicat. Nevasta i-a lucrat la o sectie dezafectata pe 18 milioane. Acum e secretara lui Turc Ion. Cum sa nu ciripeasca Dima Cristi si cum sa n-aiba grija de interesele patronului si nu de ale muncitorilor pe care ii reprezinta? O simpla angajata care avea nevoie de salariul care i se cuvenea si care a intrebat cind urmeaza sa primeasca banii aia, a fost pirita de Dima Cristi directorului si concediata fara drept de apel ca si cind ar fi comis cine stie ce crima. Iar femeia avea copii acasa, avea chirie de platit si alte angarale. Si-a ajuns pe drumuri. Nu si Dima Cristi, nu si nevasta lui. Iuda! Tradatorule!

Andrei Ion:
(13 Mai 2014, 14:14)
Pe Andrei Ion seful de la pompieri il stiti? 1500 de euro salariu. Fura pe vremea cind director general era Dobrescu. Fura si acum. Cot la cot cu adjunctul lui, Prahoveanu Ion, 1000 de euro. Pai ce sa fure? Traditionalele azotat, fier, motorina. Nu le ajunge. Nu-i mai umfla Dumnezeu. Hoti la drumul mare, oameni buni. Si Calinescu stie si nu le face nimic. De ce? Pentru ca are nevoie de ei. Pentru ca ii tin de sase, ca si el are smecheriile lui stiute de multi. Numai fraierii trebuie sa taca si sa indure. Ca asta sintem. Niste fraieri si niste prosti ca le suportam magariile, matrapazlicurile, hotiile. Ce bine le-ar mai sta la mititica.

Traian Ionita:
(13 Mai 2014, 14:01)
Se fura. Se fura ca in codru. Si directorul stie si nu ia nici o masura. Care i-or fi motivele? Ionita Traian de pilda, sef la administrativ. Zilnic la ora 11 pleaca acasa cu microbuzul intreprinderii. Cica duce acasa o sticla de apa de combinat. Potabila, ce mai. Si pe linga asta cara si saci de azotat, si detergenti, si vopsea si mincare pentru porci. Tot Cosimbestiul il vede, toti vecinii vorbesc. Cita paguba face omul asta? Cine o acopera?

Doru:
(13 Mai 2014, 13:55)
Au sefii de sectie niste salarii fantastice. Turc Ion de pilda, sef la Uree 2: 3000 de euro plus pensia de 1000 de lei. Mare lucru nu face. Are grija sa nu cumva sa deschida gura salariatii si sa-si ceara drepturile. Mai are in grija si sticluta de tarie pe care o degusta in timpul programului. Si pe nevasta-sa care este sefa la protectia muncii tot cu 3000 de euro nesimtiti si pensie de 1000 de lei. Cum sa nu le convina? Ar face orice ca sa-si pastreze privilegiile. E unealta directorului care il accepta cu viciul pe care il cunoaste numai sa-i fie pavaza in fata subalternilor. Si toti sint la fel. Cumparati, rasplatiti pentru servicii infame, pentru piciorul in git pe care il pun celorlalti angajati. Cum sa nu te revolti? Cum sa nu-i urasti? Cum sa nu le doresti raul?

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

«Familia fostului Combinat Chimic», monedă de schimb pentru gazul subvenționat

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: