REPORTAJ
Salvatorii din schimbul 2, Garda de Intervenție Țăndărei
Pe 14 noiembrie 2014, la Ulm, în Germania, va avea loc decernarea premiilor din cadrul concursului internațional «Conrad Dietrich Magirus Award». Competiția își propune să evidențieze echipajele de intervenție din întreaga lume, precum și modul în care acestea au reacționat în situațiile de urgență. Printre cele 10 echipaje nominalizate din întreaga lume s-au numărat și pompierii ialomițeni care au participat, pe 26 septembrie 2013, la salvarea a două persoane surprinse de o surpare de pămînt în localitatea Țăndărei. Poveștile lor sînt poveștile noastre, ale tuturor...
Operațiunea care a făcut înconjurul lumii
«Pe 26 septembrie 2013, într-o zi de joi, la orele prînzului, în orașul Țăndărei, un mal de pămînt s-a prăbușit peste doi muncitori care lucrau la rețeaua de canalizare a orașului. Unul dintre cei doi muncitori a fost salvat, in extremis. Numele lui este Grigore Georgescu». Prezentată sec, aceasta este povestea unei zile eroice care, iată, la un an distanță, a făcut înconjurul lunii. La fel și Pompierii Schimbului 2 al Gărzii de Intervenție Țăndărei, cei care au participat efectiv la operațiunea de salvare. Pe o parte dintre ei i-am cunoscut zilele trecute în incinta unității, locul de unde au pornit în cea mai importantă misiune a vieții lor. Plutonierul major Ștefan George era în ziua aceea șeful turei a doua de intervenție, tura care a participat efectiv la operațiunea din 26 septembrie 2013: «La 11.31 am fost alertați. N-am știut ce ne așteaptă acolo. Dar sîntem antrenați pentru orice fel de situație. Nu vreau să par modest. Am făcut ce trebuia să facem pentru a-i salva. Erau sub mal amîndoi. Pe primul l-am găsit relativ repede și a putut fi salvat. Am lucrat contra-cronometru. Pentru al doilea a fost însă prea tîrziu...» își aduce el aminte, în frînturi de memorie, ziua care avea să le aducă un an mai tîrziu celebritatea. «N-am fost singuri! N-am fost numai noi. Ne-au ajutat și colegii de la Slobozia, medicii, oamenii care ne-au susținut în orele alea interminabile. Și nu ne-am închipuit vreodată că o să ajungem să fim nominalizați la un premiu. Am făcut ce trebuia să facem, pentru că asta e meseria noastră. Să salvăm vieți omenești!».
Poveștile vieții noastre
Gheorghe Vancu e decanul de vîrstă al Gărzii. Are 47 de ani și a fost și el acolo, acum un an. Este pompier de 24 de ani. O viață de om în care a trăit multe. Și a văzut și mai multe. Pe unele nu le va putea uita niciodată. Le poartă pentru noi toți, cei care punem capul liniștiți pe pernă, pentru cei pe care i-a salvat... «Nu-mi aduc aminte cîți am salvat. Mulți, prea mulți! Unul dintre ei, parcă îl văd și acum, se spînzurase de macaraua din fața primăriei. Nu murise, doar își dăduse drumul în ștreang. L-am salvat! Pe alții i-am descarcerat, pe unii i-am scos din incendii. La Vlădeni, de exemplu, acum niște ani, am găsit trei copii într-o casă. Era noapte, pe la un’șpe... Copiii aveau 2, 4 și 5 ani. Părinții nu erau acasă. N-aveau curent electric, se duseseră la un vecin să vadă un film. Și le-au legat ușa de la casă cu sîrmă, ca să nu iasă copiii. Sobă cu plită, copiii au băgat, probabil, pe foc... Ne-a anunțat un șofer aflat în trafic, că a văzut flăcările din șosea. Cînd am ajuns, cei de 4 și 5 ani se tîrîseră la ușă și i-am găsit acolo, asfixiați. Pe cel de 2 ani l-am găsit carbonizat, sub plapumă, unde se ascunsese... Erau păpuși... Gîndiți-vă cum e să ieși în brațe cu ei. Dacă aș fi avut atunci o putere, pe părinții ăia... Nu știu, o să-i condamn toată viața mea!» ne spune cutremurat de amintirea răsărită fără voie. Și totuși... Gheorghe Vancu și colegii lui din Schimbul 2 al Gărzii de Intervenție Țăndărei nu ar schimba meseria pe care o au pentru nimic în lume. O fac fără să pregete, fără să se gîndească la viețile lor, fără să aștepte mulțumiri sau recompense. O fac pentru că asta e meseria lor, pentru că știu că și crucea asta trebuie dusă de cineva și pentru că, după niște ani petrecuți umăr la umăr, au descoperit că cea mai mare mulțumire pe care ți-o aduce meseria asta e aceea că ți-ai făcut datoria.
Oameni ca toți oamenii
Dincolo de povești, pompierii Gărzii de Intervenție Țăndărei sînt și ei oameni. Cu griji, cu nevoi, cu probleme cotidiene. Au rate la bănci, copii de ținut la școală, bucurii... Dar toate pălesc atunci cînd intri în schimb. Într-un mod pe care nimeni nu reușește să îl explice, din omul obișnuit care merge pe stradă, într-o fracțiune de secundă, atunci cînd sună alarma, se transformă și fac ce trebuie. Aurelian Tastaman are 38 de ani. Își aduce aminte că prima intervenție a fost la un cîmp incendiat. Și crede că toate intervențiile, de la cea mai banală la cea pentru care au fost nominalizați în primele 10 echipaje ale lumii, au un numitor comun. «Că e incendiu, că e surpare, că e descarcerare ori ce mai e, știi că oamenii se bazează pe tine. Acolo, atunci, nu ai timp să te gîndești la familie, la copii, la viața ta. Doar la ce ai de făcut și atît!». Le strîngem mîinile, conștientizînd, brusc, că am avut șansa de a sta de vorbă cu niște eroi în viață. Oameni obișnuiți, cu o meserie incredibilă, inegalabilă și pe care o fac fără să aștepte mulțumirile noastre. Consideră interviul încheiat și se relaxează. Fumătorii își aprind țigările, vocile se amestecă, poveștile la fel. Multe dintre ele le-au însemnat sufletele și le povestesc cu voce joasă, aproape șoptit. Șoferi decapitați, picioare care nu s-au mai găsit la locul accidentului, oameni mutilați pe viață de bolizi conduși cu inconștiență, drame incredibile... «A fost unul de-al nostru, prin Moldova, chemat la o intervenție. Cînd a ajuns acolo s-a mirat cît de mult seamănă mașina cu a lu’ fra-su. Cînd s-a uitat înăuntru, a căzut jos...». Altele sînt povești de-a dreptul comice, semn că lumea asta nu e făcută doar din nenorociri. «Ne-a chemat odată cineva la o intervenție... Cînd am ajuns, ne-a dus în fundul curții, la budă. O doamnă mai corpolentă căzuse în hazna. WC-ul vechi, lemnele putrede... A trebuit să o scoatem. Altădată, tot așa. Un copil de 4 ani, lăsat nesupravegheat, a căzut în WC. Nu era adînc, vreo 2 metri, dar cum să-l scoți?! M-am întins pe burtă și i-am zis: ia dă mîna la tata, mă! Și copilul a reacționat și l-am scos așa, plin de „noroc“... Și, poate, de la el s-a luat și la noi, de-am ajuns să fim așa celebri!».
4 Noiembrie 2014, 03:05 (14042 vizualizări - 6 comentarii)
ISU Ialomița: Încep concursurile profesionale ale Serviciilor Voluntare și Private pentru Situații de Urgență
Lotul ISU Ialomița, calificat la Etapa Națională a Competiției naționale de descarcerare și de acordare a primului ajutor calificat
ISU Ialomița: Competiția națională de descarcerare și de acordare a primului ajutor calificat și-a desemnat câștigătorii
Comentariile cititorilor:
(8 Noiembrie 2014, 11:46)
Felicitari . Tot respectul . Sunt mandra ca m.am nascut si am copilarit in orasul tandarei .
(7 Noiembrie 2014, 15:17)
Dj fana....
(5 Noiembrie 2014, 22:48)
pentru asemenea oameni tot respectul.
(5 Noiembrie 2014, 00:25)
Va multumim ca existati! Va multumim pentru vietile salvate si ne mandrim cu voi! Va doresc mult succes in tot ce faceti si mult succes in concurs!
(4 Noiembrie 2014, 11:31)
Bravo din tot sufletul! Sper sa luati premiul!
(4 Noiembrie 2014, 06:59)
Bravo !!! Jos pălăria !!!