REPORTAJ

Constantina

Sînt peste tot. Uitați de anii prea mulți, gîrboviți de grijile unei vieți de lipsuri și trudă, cu ochii pierduți în gînduri nerostite, umiliți de neputințe, ignorați de societate, așteptînd inutili o recunoaștere care nu va mai veni niciodată... Pentru ei, proverbul «Cine n-are un bătrîn, să îl cumpere!» nu există. Nu vrem să-i vedem, nu avem timp să-i ascultăm, nu mai știm să-i ajutăm. Sînt părinții noștri, ne sînt bunici, ne-au fost profesori... Iar acum, tot ce le-a mai rămas de făcut e să moară în picioare! O fac cu demnitate, fără să se plîngă și fără să fie o povară pentru nimeni. Ba, dimpotrivă!

Banii de pîine
Dacă vreți să aveți ochi pentru ea, o puteți descoperi în fața Școlii Nr. 2 «Sfîntul Andrei» din Slobozia. E mărunțică, gîrbovită, cu chipul brăzdat de riduri prelungi, subțiri și mîini împietrite de muncă și de bătrînețe. Poartă un ilic de lînă colorată și privește în gol așteptînd răbdătoare cîte un client rătăcit. Nu vine în fiecare dimineață, că nu are mereu ce vinde... Azi are niște ștevie și leuștean. Un bărbat între două vîrste, pretențios, o întreabă cîte frunze are legătura de ștevie. Ridică din umeri, de unde să știe ea: «Desfă una și numără dumneata! Eu n-am luat seama...» răspunde cu un umor involuntar. Clientul pleacă iritat, ea oftează privind în urmă. Marfa e puțină, doar cîteva legături... Dar și așa se vinde greu. «Cine are nevoie, cumpără, cine nu, merge în treaba lui. Dar unde să mă duc, mamă, că sînt femeie bătrînă?! La piață nu-i de mine...». După un minut, bărbatul se întoarce și ia 3 legături de ștevie, pe alese. Nu protestează, deși știe că toate sînt la fel... «Dumnezeu l-a întors din drum, ca să am și eu azi bani de pîine...». Își șterge cu un colț de șorț ochiul stîng. Cu ochiul ăla nu mai vede, doar lăcrimează. Nici cu dreptul nu vede bine-bine, dar cît să meargă e destul. Și, cît are să-i dea Dumnezeu zile și se poate sprijini în sapă, nu se plînge de nimic.

La 80 de ani
Constantina David merge pe 80 de ani. Locuiește în oraș din 1959, la casă, și a muncit cu spinarea pînă a ieșit la pensie. O pensie mică, de 300 de lei... «Moșul a murit acum 7 ani. Am rămas singură. Dar casa trebuie ținută. Gaze, lumină, mîncare, peste tot trebuie bani. Dar bani nu sînt. Așa că mai ies și vînd ce dă Dumnezeu și se face în curte. Leuștean, pătrunjel, ștevie... Ce pot și eu să duc, că sînt bătrînă!». Nu se plînge. Are 3 copii și 7 nepoți care nu au uitat-o. «Vin săracii! Cînd pot și ei, că muncesc. Vin vara, cînd e ziua mea. Umplu casa și îmi bucură și mie inima. Acum lumea nu mai știe să facă copii... Nu mai vrea! Fac alții pentru noi...» ne spune aranjînd legăturile rămase. Apoi privește iar în gol, prefirînd în minte gînduri nerostite. Tăcem și noi, înghițindu-ne întrebările noastre inutile. Apoi o auzim iar, mai mult ca pentru sine «Poate că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu... N-a murit nimerica de foame. Atunci aveam bani în buzunar, dar nu aveam ce să facem cu ei. Acum e orașul plin de cerșetori. Ți-e frică să ieși, că nu știi cine îți dă în cap. Dar poate că asta și vor. Că dacă nu ai bani să cumperi nimic, de ce să mai ieși?! Stai la gard și aștepți să-ți vină rîndul. Că nimeni nu trăiește cît aminul și nimeni nu scapă!».

Pensionarii Ialomiței În anul 2014, în Ialomița s-a înregistrat un număr mediu de pensionari de 57528 de persoane, în scădere cu 0,5 % (-294 de persoane) față de anul 2013. În cazul pensionarilor agricultori, numărul înregistrat oficial în 2014 a fost de 13765 de persoane, în scădere cu 8,5% (-1284 de persoane) față de anul precedent. Pensia medie lunară a fost, în anul 2014, de 731 de lei, iar cea a pensionarilor agricultori de 339 de lei.

18 Septembrie 2015, 12:35 (5260 vizualizări - 2 comentarii)