REPORTAJ
«Decanul» mistreților
De cîțiva ani buni, una dintre paginile publicației noastre este rezervată reportajului. Ideea s-a impus de la sine, în condițiile în care acest gen jurnalistic este unul pe cale de dispariție la nivelul presei locale. Descoperim însă cu plăcere că nu sîntem singuri în acest tip de demers. În luna ianuarie 2016, revista «Vînătorul și Pescarul» publică un reportaj neconvențional despre Claudiu Drăgănoiu, decanul Baroului Ialomița, sub titlul «Povestea porcului... mistreț». Întrucît revista în care a fost publicat reportajul are circuit închis, iar autorul, Mariana Drăgănoiu, mamă și soție de vînători iscusiți, a reușit performanța unică de a transforma în reportaj poveștile vînătorești ale soțului... facem gratuit oficiul de a populariza acest material. Pentru neofiți, apreciem noi, el este o lectură plăcută și instructivă. Pentru coneseuri însă, detaliile acestei «partide» reprezintă un deliciu... vînătoresc. Cam ca laba de urs, domnu’ Drăgănoiu, pardon de expresie!
Povestea porcului... mistreț
Zis și făcut! Ia autorizația cea de toate zilele și, înarmat ca la carte, însoțit de paznicul de vînătoare, se duce prin hățișuri, în pădure.
Prima zi. Cocoțat într-un foișor facut de un alt vînător pasionat, stă la pîndă. Și stai nene, stai cu ochii ațintiți pe cîmp, prin pădure... Porcul, ioc! Mai îmi trimite cîte o fotografie cu peisajul înconjurător, cu comentarii referitoare la cît de șmecheri sînt porcii și ce auz și miros fin au... Înghețat și vlăguit de așteptare, după ceva ore bune de pîndă, vine acasă. Dimineața, o pleoapă umflată. Cred că de la curentul din foișor. Nu se vaită, nu zice nimic! Atît așteptam, văicăreli, că îl trimiteam direct la foișor, să se dreagă.
A doua zi. După serviciu, se înarmează din nou, precum Rambo, și o ia din loc. Ce să-i zici, că ai nevoie de ajutor, că se apropie Crăciunul... Același film, aceeași așteptare și același rezultat. De unde o avea omul meu atîta răbdare la așteptat? Că, dacă îi dai o treabă ce implică puțină răbdare, imediat dă bir cu fugiții și găsește o metodă de rezolvare rapidă sau de evadare! Of, of, cîtă răbdare! Merita un premiu pentru această nobilă virtute! După alte ore de așteptare, revine acăsică și mai supărat ca deunăzi. «Azi nici măcar nu i-am zărit. Dați naibii sînt porcii aștia!». Cu același ochi și mai umflat, se apucă de studiat pe net comportamentul mistreților. Ca să fie bine pregătit pentru ziua ce urmează.
A treia zi. Începe din nou aceeași febră a pregătirilor. Nici nu apuc să zic ceva, că hop, dus a fost. Și, în timp ce, pe la bucătărie, făceam o prajitură, «clinc» zgomotul de la mesagerie. Imagini din foișor, imagini cu bălării și hățișuri! Ce mai, în așteptarea porcului! Credeam că l-a doborît. Îmi văd mai departe de treaba mea, pregătirea de Crăciun! Cad moartă de oboseală și adorm relativ devreme. Soțul meu iubitor vine tîrziu acasă, tiptil, încet, să nu mă trezească și se culcă... Dimineața următoare: EVRICA! «L-am doborît, l-am lovit direct în inimă!». Și îmi arată, pe telefon, imaginea monstrului mult așteptat. Agățat de un cîrlig, îi trecea cu circa 70 cm peste cap. Niște colți cît toate zilele... Mistrețul cu colți de argint era mic copil pe lîngă asta! Ștefan Augustin Doinaș, poetul, ar fi fost invidios! Vedeam bucuria din ochii lui! Primea telefoane de laudă de la vînători. Vestea se ducea mai repede ca la telefonul fără fir. Gata, acum e vînător în toata regula. Cică, pînă nu dobori mistrețul, nu ești vînător! Dacă o fi sau nu, eu nu știu. Dar știu că, în sfîrșit, mistrețul mult așteptat a fost doborît. Acum mi-a făcut și băieții vînători. Începe secțiunea 2! Și băieții cu trofeul lor. Cred că o să mă fac și eu o vînătoriță, poate așa aș înțelege mai bine febra pregătirilor: cîini, puști, cartușe, echipamente, fluiere, binoclu, lunete, cuțite etc. Așa că, dragi vînători, înțeleg și eu ce înseamnă să vînezi un monstru! Trebuie să te pregătești, nu glumă. Cu respect pentru toți vînătorii care cred că au trecut prin aceeași stare de neliniște, cît și pentru nevestele care închid ochii la micile plăceri nevinovate ale bărbaților.
Așchia nu sare departe de decan
Și pentru că, băgăm de seamă, microbul vînătorii este unul de familie, ca bonus, oferim celor cu adevărat interesați și o continuare a poveștii. Eroul celui de-al doilea text este unul dintre cei doi fii ai avocatului Drăgănoiu. Din lipsă de spațiu, am selectat doar punctul culminant al poveștii... Dar, dacă aveți răbdarea să o căutați, o puteți savura integral pe rețeaua lui Mark Zuckerberg.
Trofeul... tinereții «Mă uit în zare, spre locul indicat, nu văd nimic! El și mai disperat, eu și mai nedumerit! Mă uitam ca prostul și nu vedeam nimic! Iau arma pun luneta la ochi și văd. Unul, doi, trei, patru și alți trei mai mici. Nu-mi venea să cred. Paznicul îmi face semn să ne așezăm și să așteptăm. Ne-am așezat dar se pare că porcii ne-au simțit și dunga! Ce vă ziceam eu deunăzi cît de ai naibii sînt porcii ăștia! Ce miros și auz fin au! Ne-am dus iar la foișorul amărît și dă-i așteptare! Trece o oră, trec două, trei, eu deja îmi luasem gîndul de la ei! Îmi venea să zic: Hai, nene acasă, că o să-l vînez eu la Sfîntul Așteaptă! Începusem să mă frichinesc de plictiseală! Cînd colo... văd o ditamai arătarea și alții mai mici pe lîngă el! Cred că era aceeași turmă și de această dată se apropiau de noi. Liniște! Pușca la ochi și țintă! Inima... dum, dum, dum, dum, dum, dum... Nu am tras pînă nu s-au apropiat la distanța suficientă, să fiu sigur că pot. Mă dureau brațele de încordare. La un moment dat apare unul în poziție excelentă. Fixez ținta și... răsuflarea ținută... și poc... drept în inimă! A căzut pe loc ca lovit de trăznet!»
-Bravo măi, flăcăule, bravo, felicitări! îmi zice paznicul Nicu.
«Îmi sălta inima de bucurie! Acum nu mai făcea dum, dum, dum, ci bagabum, bagabum! Nu las pușca de la ochi, ca nu cumva să fie rănit și să se ridice! Iar încordare! Încet, încet, ne-am apropiat și am văzut porcul căzut. Nu este el o namilă mare, dar este unul mediu, vorba nu știu cui... „nici prea mic, nici prea mare, nici gras, nici slab, nici înalt, nici scund“ cum e numai bine. Dar pînă la urmă, ce contează mărimea, nu?»
Contează faptul că l-a doborît! Acum se poate numi și el un mic vînător? Poze, cu micul trofeu, like-uri pe Facebook, felicitări, telefoane! Mîndrie nu glumă! Dragi vînători, cred că pasiunea de a vîna vine din interiorul fiecărui bărbat, încă din cele mai vechi timpuri! Vînătoarea emană bărbăție, emană siguranță, te face să te simți stăpîn pe tine! Te face una cu natura, cu pădurea, cu aerul, cu tot ce te înconjoară! Te face liber ca pasărea cerului și te face să evadezi din lanțurile grijilor, te încarcă de energie și te face să fii deasupra tuturor? Am dreptate?
22 Martie 2016, 13:10 (10580 vizualizări - 21 comentarii)
Slobozia: Comasarea Liceelor Tehnologice «Mihai Eminescu» și «Al.I. Cuza», contestată în instanță
Comentariile cititorilor:
(23 Martie 2016, 18:31)
In alta ordine de idei, ISIS n-are pe lista si asociatia vinatorilor din Ialomita c-am auzit ca au de gind sa se lase de macelarit porci si sa treaca la neutralizarea imigrantilor fara frontiere?
(23 Martie 2016, 18:22)
Si mia spus mie horoscopu' de dimineata sa n-o iau pe linga foisor da io nu si nu: "avocatii nu dau in porci".
(23 Martie 2016, 18:16)
Barbatia se demonstreaza pe frontul din Afganistan sau in Legiunea de onoare nu cocotat in foisor si inarmat pina in dinti. Incearca si o trinta greco-romana cu porcul si porma mai vorbim despre onoare.
(23 Martie 2016, 17:56)
Bietii porci. Nici macar nu se pot mindri c-au fost doboriti de niste oameni.
(23 Martie 2016, 17:49)
Presupun ca in schimbul vietii luate stimabilul avocat si-a propus sa obtina citeva verdicte favorabile in plus pentru citiva puscariabili. N-ar vrea ca sfintul Petru cind o sa-i inmineze cheile raiului sa-l mustre ca a facut prea putin bine.
(23 Martie 2016, 17:17)
Barbatie si siguranta cind tu stai in foisor, tii in mina o pusca pe care probabil in prealabil ai testat-o pe cainele vecinului Viorel ca sa fii sigur ca nu da rateuri iar biata mama scroafa mistreata isi scoate puii la scurmat de ghinde daca n-a putut sa-i dea la scoli inalte ca alte mame? Lui Rambo i-ar fi jena, poti sa fii sigur. Si omului de Neanderthal.