REPORTAJ
Poveste din Panama
După 4 luni petrecute în inima unei civilizații străvechi din exoticul Panama, Cristina Olteanu, 33 de ani, s-a întors acasă la Slobozia să povestească experiența pe care a trăit-o alături de familiile indigene ale tribului Embera. Mărturisirile inedite despre oamenii care trăiesc simplu, dar într-o strînsă comuniune cu natura, au fost dublate de o impresionantă expoziție de fotografii, care surprind viața dintr-o altă perspectivă...
Călătorie în Panama Prietenii indigeni ai Cristinei au ajuns la Slobozia într-o zi friguroasă de octombrie, fiind primiți cu brațele deschise la Muzeul Județean Ialomița. Instituția care promovează istoria oamenilor din cele mai vechi timpuri și pînă în prezent a fost aleasă drept gazdă a expoziției de fotografie cu care tînăra născută la Slobozia s-a decis să cutreiere întreaga Românie pentru a le arăta tuturor un alt stil de viață. În fața zecilor de oameni veniți să-i asculte poveștile și să-i admire fotografiile, Cristina este emoționată. Zîmbește discret și răspunde întrebărilor adresate de curioși despre oamenii și locurile pe care le-a străbătut, însoțită de un ghid care vorbea limba engleză. Artist plastic, fotograf și blogger, Cristina a trăit experiența vieții ei timp de 4 luni. A ajuns în Panama prin intermediul firmei la care lucrează în București și, pasionată de cunoaștere și explorare, s-a decis să interacționeze cu civilizațiile indigene care își păstrează tradițiile vechi de milenii. Din cele 7 triburi indigene care locuiesc pe teritoriul statului Panama, Cristina a fost atrasă de cultura tribului Embera. «Firma la care lucrez a desfășurat un proiect în Panama și am fost cooptată să fac parte din echipa care a mers acolo. Așa am reușit să eu să interacționez cu băștinașii. Mi-a plăcut enorm această experiență. Am stat timp de 4 luni printre indigenii tribului Embera. Practic, ei folosesc turismul drept mod de a-și promova cultura, tradițiile și valorile...» mărturisește Cristina Olteanu.
Povești cu indigeni Cuvintele Cristinei sînt calde și lasă impresia că indigenii suprinși în fotografii încearcă să înconjoare sala, salutînd oamenii care-i privesc de cealaltă parte a pereților. Tribul Embera numără 33000 de suflete, fiecare dintre ele răspîndite în sate minuscule, ale căror membri nu depășesc 20 de familii. În urma interacțiunii pe care a avut-o cu acești oameni, Cristina a rămas surprinsă de faptul că, deși trăiesc simplu și modest, ducîndu-și mai departe tradiția și cultura vechi de mii de ani, indigenii Embera dețin secretul absolut al comuniunii cu natura pe care noi abia dacă o mai simțim. «Sînt niște oameni pozitivi și foarte deschiși. Poate părea ciudat să vezi oameni care fac baie în rîu sau cutreieră jungla, însă să știți că ei sînt oameni care trăiesc momentul. În sînul comunității lor am simțit o vibrație de bine și pozitivism... A fost o stare cu adevărat specială pe care, pînă atunci, n-am mai trăit-o niciodată... Și acum sînt încă fascinată de experiența pe care am trăit-o acolo și, da, mi-aș dori să o mai repet dacă o să mai am ocazia!» recunoaște deschis tînăra.
Dansul Tigrului Unul dintre momentele pe care Cristina și le amintește ca și cînd l-ar fi trăit recent este atunci cînd a fost invitată de băștinași să li se alăture într-un dans ritualic. Dacă pentru noi, cei de astăzi, dansul reprezintă un sport sau un mijloc de socializare, pentru indigenii Embera semnificația dansului este cu totul diferită. Oamenii își mișcă trupurile într-o armonie perfectă în scop terapeutic sau pentru a aduce mulțumire zeităților. Fiecare dintre dansurile tribale ale indigenilor poartă cîte un nume de animal. Cristina a fost invitată să participe la «La Danza del Tigre» («Dansul Tigrului»), un ritual prin care indigenii încercau să țină bolile la distanță. «Dansurile din tribul Embera imită mișcările animalelor și poartă nume de animale. Multe dintre aceste mișcări simbolizează ceva, sînt realizate pentru a-i ajuta într-un fel pe oameni. De exemplu, dansul la care eu am participat face parte dintr-un ritual tămăduitor...» ne-a povestit Cristina Olteanu.
Serviți, vă rog... Cine credea că mămăliga cu sarmale reprezintă o mîncare tradițională românească, ei bine, s-a înșelat. După experiența din Panama, Cristina a înțeles, și noi împreună cu ea, faptul că sarmalele au fost inventate, de fapt, de indigenii Embera. Într-una din zilele petrecute alături de reprezentanții tribului pe care i-a vizitat, tînăra a fost invitată să guste și din produsele alimentare pe care aceștia le prepară, după aceleași rețete care dăinuie de mii de ani. Cu un gust mai condimentat decît cele românești, dar cu aceeași formă de prezentare, Cristina a avut ocazia să mănînce la mii de kilometri distanță de România binecunoscutele sarmale. «Era un fel de sarmale, dacă-mi amintesc bine... Tot cu mămăligă, iar carnea era înfășurată ca cea pe care o pregătim aici acasă, dar foarte condimentată, datorită unui sos special făcut în casă...» mai spune Cristina Olteanu. Cei care sînt interesați să trăiască alături de tînăra din Slobozia experiența din Panama sînt invitați să-i admire fotografiile expuse la Muzeul Județean Ialomița, pînă în prima jumătate a lunii noiembrie.
31 Octombrie 2016, 10:20 (5758 vizualizări - 1 comentariu)
Slobozeanul care redescoperă «România Pitorească»
Slobozia: Expoziție foto
«Divina profesie», imortalizată pe hîrtie
Comentariile cititorilor:
(2 Noiembrie 2016, 10:40)
Ce-ati facut domnisoara Cristina, ne-ati luat si sarmalele?. Ce-a mai ramas traditional romanesc in afara de hotie, jaf, talharie, proxenetism, minciuna, lene?