În lumea lui Florin

Dacă ar putea vorbi, Florin ar spune neîncetat «Te iubesc, mami!». Daca s-ar putea mișca, ar alerga într-un suflet să-și îmbrățișeze bunica și s-ar juca alături de toți copiii de pe stradă... Din păcate însă, băiețelul de 6 ani este condamnat să trăiască blocat într-o lume a lui, din cauza unei boli necruțătoare, căreia medicilor le-a fost imposibil să-i găsească leac. Și pentru că un necaz nu vine niciodată singur, posibilitățile familiei de a-i alina suferința sînt limitate... Puținii bani agonisiți sînt împărțiți între lemne de foc, mîncarea de a doua zi și medicamentele copilului. Singura speranță care le-a mai rămas tuturor este puterea credinței în Dumnezeu...

Povara unui copil Sînt 6 ani de cînd familia micuțului Florin Iancu, din localitatea Ciulnița, încearcă să afle cauzele pentru care creierul copilului nu funcționează... Avea doar un an cînd medicii Spitalului Județean de Urgență Slobozia l-au diagnosticat, întîmplător, cu retard. Părinții au fost sfătuiți să meargă la București și să ceară opinia unui alt specialist. După cîteva ore petrecute într-un cabinet al Spitalului «Grigore Alexandrescu» a venit și diagnosticul: paralizie cerebrală, asociată cu deficiențe de vorbire și mers. Oamenii au încercat zadarnic să afle cauzele bolii. Medicii pe care i-au întrebat nu au reușit să ofere un răspuns. Toate acestea în condițiile în care, la naștere, băiețelul a fost perfect normal. «Nimeni nu ne-a spus de ce s-a îmbolnăvit copilul nostru... A fost născut normal, a avut peste 3 kilograme... Părea un copil sănătos. Am făcut un control la un an și jumătate și ni s-a spus de la Slobozia că are retard. Am mers mai departe la București și acolo ne-au pus diagnosticul de paralizie cerebrală! Este o boală care nu-i permite să facă absolut nimic. Copilul meu nu vorbește, aproape că nu se mișcă... Sîntem cu toții sfîrșiți de durere...» povestește Nicoleta Iancu, mama micuțului Florin.

Trupul măcinat de boală Boala pe care Florin o are l-a transformat pe copil într-un prizonier, ținut captiv într-un clopot de sticlă. Cu ochii cercetează universul care se rezumă la casa părintească și curtea îngrădită de un gard de lemn. De două-trei ori pe an ia drumul Bucureștiului, pentru controale medicale. Florin nu are prieteni, deși la vîrsta lui și-ar dori să zburde pe uliță alături de ceilalți copii de-o vîrstă cu el... Zbuciumul din sufletul copilului se vede cel mai bine pe chipul mic... Ar vrea să vorbească, să spună ce simte, să mulțumească dar, din păcate, toate aceste gesturi firești îi sînt imposibile. «Pentru că nu poate să scoată un cuvînt ne arată uneori prin semne că îi este foame sau sete, și noi înțelegem... Îi punem scutece permanent. Și îl supraveghem în permanență!» mai spune mama băiatului. În tot acest timp se luptă să trăiască cu ajutorul medicamentelor pe care mama trebuie să i le administreze de două ori pe zi...

Chinul de a fi bolnav Dincolo de problemele medicale, Florin trebuie să accepte și faptul că trăiește într-o familie cu posibilități materiale sub limită. Puținii bani pe care părinții săi îi primesc provin din indemnizațiile sale cu handicap și din ceea ce adună tatăl său muncind cu ziua prin curțile vecinilor. Toate acestea în condițiile în care nevoile casei sînt mari... Lemne de foc, pentru că afară e iarnă, mîncarea de zi cu zi și medicamentele, al căror preț este ridicat. Sătul să mai îndure toate aceste poveri, Florin și mama sa s-au decis să-și spună povestea în speranța că poate cineva va reuși să-i ajute, oferindu-le măcar un dram de atenție... «Nevoile noastre sînt foarte mari... Banii sînt puțini și nu ne ajung niciodată! Mi-aș dori să-l duc la un alt medic, la un cabinet medical mai specializat, dar cu ce?! Sînt zile în care abia ne descurcăm. Numai pe medicamente dăm aproape 200 de lei pe lună. Sînt foarte scumpe!» recunoaște, parcă înfrîntă, Nicoleta Iancu.

13 Decembrie 2016, 19:40 (4654 vizualizări - 0 comentarii)