EVENIMENT

Slobozia: Condamnații de la G7

Înăuntru sunt 12 metri cubi de aer mucegăit și cinci suflete. O garsonieră cu ziduri de carton prin care se încălzesc unul de la răsuflarea altuia. Elisabeta e cea mai mică dintre ei... Are 6 ani și ochii curați, ca razele de soare trecute prin perdea. Încă se bucură de copilul din ea. Marian nu mai e demult copil. Are 14 ani și se ferește de aparatul de fotografiat. Îi e rușine... Rușine îi e și mamei, dar sărăcia a ros-o până la urzeală... Vorbește repede, înghițindu-și mereu lacrimile. Nu vorbește pentru ea, fiindcă știe că nimeni nu o mai aude. Vorbește pentru copiii ăștia patru, pentru bruma lor de viitor și pentru că nădăjduiește ca, măcar de-acum încolo, Dumnezeu să nu-i mai lase să se chinuie.

Condamnați la sărăcie
Vasilica Bâsceanu trăiește într-o garsonieră confort II, la G7. A adus-o soarta la oraș, după bărbat. Dar n-a avut noroc de el, că i l-a luat băutura. A muncit cu ziua ca să-l țină, pe el și patru copii. Până într-o zi, când n-a mai rezistat și și-a luat lumea în cap. A ajuns aici, la G-uri, că e chiria mai mică. Dar tot n-a fost de ajuns. Patru copii înseamnă multe nevoi și banii din alocații și ajutoarele de handicap nu sunt niciodată de-ajuns. Într-altă zi a spus că așa nu se mai poate... A lăsat copiii în grija statului și a plecat în Anglia, la muncă. Dar după două luni a învins-o dorul și suferința copiilor: «Plângeau în fiecare săptămână când vorbeam cu ei. Mi se rupea inima, că i-au despărțit... Fetele le-au dus la Bora, că acolo e un cămin pentru ele, băiatul l-au dat la una dintre căsuțe. Nu le lipsea nimic, dar mă voiau pe mine. Și n-am mai putut!». Elisabeta își ascultă mama și i se cuibărește înstinctiv în brațe. Ileana începe să plângă. Are 19 ani și sufletul unui copil de 4. Nu coboară niciodată din pat singură. Dumnezeu așa a vrut... Nici Jenuța, la 17 ani, nu poate face nimic fără mama ei. Are același diagnostic. Vasilica Bâsceanu nu hulește, nu se revoltă, nu cere socoteală nimănui... Și-a dus 20 de ani crucea fără să se plângă și fără să ceară nimănui nimic. Până n-a mai putut. Până acum...

Speranța care moare ultima
Vasilica Bâsceanu nu vrea nimic pentru ea. Știe că lumea e plină de oameni săraci, și de boli, și de nedreptate. Dar are o datorie față de copiii ei. Pentru ei trebuie să răzbească, să lupte până la capătul vieții. «Uneori simt că nu mai am putere să merg mai departe. Nu pentru mine, că la mine nu mă mai gândesc... Dar pentru ei trebuie să pot, trebuie! Așa că orice ajutor e binevenit. De orice fel. Am vrea să scăpăm de-aici, că îmbolnăvesc copiii de plămâni... Aș vrea măcar 2 camere, că suntem cinci suflete într-un pat, eu noaptea dorm pe jos... Aș pleca și la țară, undeva, că de-acolo vin și nu mi-e frică de muncă! Știu că nu pot să las fetele singure, că nimeni nu mi le îngrijește... Dar sunt bună de muncă și aș plăti, dacă aș găsi pe cineva, să mă ajute să le fie mai bine lor...». Apoi, Vasilica tace. Și iar își înghite lacrimile. În fond, suntem niște străini. Cum am putea înțelege neputința ei de a-și ajuta copiii? A vorbit doar ca să fie împăcată că a făcut-o și pe-asta. Și pentru că s-a rugat la Dumnezeu să nu-i lase copiii așa. În brațele ei, Elisabeta zâmbește iar. «Eu sunt fericită pentru că luni mă duc la grădi... Acolo facem Engleză, dansăm, facem repetiții, facem activități cu doamna... Tot îmi place la grădiniță. Și când o să fiu mare, o să mă fac doctoriță, ca să fac oamenii bine!».

24 Ianuarie 2017, 13:20 (5897 vizualizări - 5 comentarii)

Citiți și:
Dramele neștiute ale orașului
Jucăriile «stricate» ale lui Moș Crăciun
O minune pe strada Aurora, nr. 10

Comentariile cititorilor:

anonim:
(31 Ianuarie 2018, 18:51)
asemenea taranca care nu stie sa vorbeasca injura si tipa toata ziua si face scandaluri de fata cu copii pt un alcolist care il tine in casa si il lasa sa injure copii si no ajuta decat sa cheltuiasca banii copiilor nu merita nimik dc nu se duce la munca macar cateva ore e mai usor de cersit da copii nau nicio o vina doamne fereste dar nici ea nu e o femeie care sa merite vrun ajutor cine nu crede sa duca cateva zile la rand sa vada cu adevarat cum este

anonim:
(25 Ianuarie 2017, 15:31)
Cu fes sau fara fes,numai cine nu o cunoaste poate scrie asemenea mizerii, cat de mult se chinuie mai ales cu cele doua fete cu handicap,de apreciat este faptul ca s-a judecat cu statul pentru ai recupera si de faptul ca si ceilalti doi copii merg la scoala! Rautaciosi exista dar nu se cade sa aruncam cu pietre in persoanele cu probleme atata timp cat nu deranjeaza,nu fura,si nu toaca banii,putinii banuti(statul neavand buget financiar sa-i faca o carte de munca)sa intretii 4 copii,fetele cu tratamente+chirie si alte utilitati!Isi duce singura crucea de atatia ani si tot are putere sa zambeasca fara sa-si de-a seama cineva cata suferinta exista in spatele acelui zambet!Scriu in calitate de cunoscator al situatiei!Un nr. de tel.0724850827 si adr.Aleea parcului bl. G7,et.3 ap.84!

@anonime:
(25 Ianuarie 2017, 14:45)
stai linistit, nu vine nimeni la tine sa-ti ceara mila sau ajutoare. Lumea va continua sa "traeasca"cu sau fara comentariile tale.

anonim:
(25 Ianuarie 2017, 10:32)
Cine este Vasilica Bisceanu?,,o femeie care aici si-a pus fesul in cap vezi doamne ca e amarita ...dar in schimb face coada la usa toti copilasii ....trebuie sa traeasca si ea ,? Si acum vrea ajutoare .Cum faceti ca toate caruia nu le place munca vin cu mila .

Om cu suflet:
(25 Ianuarie 2017, 00:22)
Unde putem ajuta aceste persoane?

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Slobozia: Condamnații de la G7

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: