REPORTAJ

Jucăriile «stricate» ale lui Moș Crăciun

N e amintim de ei de Paște și de Crăciun. Dar mai ales de Crăciun... Atunci avem noi vreme, atunci ne lasă inima să fim «mai buni». Însă ei sunt acolo mereu... La marginea lumii noastre. În canalizări, lângă tomberoane, prin clădirile părăsite ale orașului. Fac parte din peisaj atâta timp cât rezistă. Iar când nu-i mai vedem, nu ne întrebăm niciodată ce s-a întâmplat cu ei. Sunt jucăriile «stricate» ale societății. Nimeni nu are timp să le repare. Nici măcar Moș Crăciun...

Mircea de la Gară Pe Mircea îl cunoaște toată lumea. E prietenos și popular. Nu face rău, nu înjură... Doarme lângă WC-ul din Gară, pe niște zdrențe care au fost cândva o plapumă. A venit de la Perieți, alungat de părinți. Pe părinți îi cheamă Ion și Antonica. Îl găsim privind în gol. Diagnosticul i l-au pus taximetriștii: «E bolnav psihic, săracul...». Mircea nu a urmat niciodată cursurile unei instituții de învățământ și nici nu a fost vreodată la doctor sau psiholog. Miroase crunt, a urină și murdărie... Nu are nevoie de bani, că în fiecare zi se îndură cineva de el. Dar ar vrea să primească de Crăciun haine: «Cămașă și pantaloni, domnu’! Și o geacă!». Mircea vorbește poticnit și are un handicap locomotor. Dar chipul lui e blând și liniștit. E în Gară de vreo 8-9 ani. Și e doar unul din cei opt pe care îi monitorizează Poliția Locală...

Rupa și Pungă, de la Piață Rupa își apără teritoriul la Piața Agoalimentară. Și, pentru că e puternic și curajos, jurisdicția lui se întinde până departe, către Central. Spre deosebire de Mircea, Rupa muncește! Specialitatea lui e să care cartofi. Când nu e nimic de cărat, Rupa are clienții lui, în oraș. Mătură, șterge mese pe terase, duce gunoiul. E politicios și de încredere. Cineva a încercat să îl angajeze, dar el nu a vrut: «Era cu program... Eu nu vreau program, fac ce vreau eu!». Visează să aibă un aparat de fotografiat. Și să îl bată pe Pungă, dacă intră pe teritoriul lui. Pungă intră, că stă într-un bloc pe lângă Piață. I se spune Pungă sau Prenadez, fiindcă se «droghează» cu prenadez. E subnutrit precum copiii din Somalia... Iar mâinile lui, încleștate pe pungă, sunt jilave și livide. Acum câțiva ani, când încă nu trăgea din pungă în fiecare zi, lui Prenadez îi plăcea să înoate. Acum cere doar de mâncare și fuge de Rupa...

Câți ca ei?
Poliția Locală monitorizează opt oameni ai străzii în Slobozia. Pe Gherghina Ion care are doi copii dați la Centrul de plasament și două surori la Amara, pe Florian Costache care doarme pe unde apucă și care a muncit cândva la IAS la Ivănești, pe Lache Munteanu care are 3 copii la Cluj și trăiește la Centrul din Bora, pe Iulian Diaconu, diagnosticat cu probleme pihice, pe Titi Ionuț Pamblică, ajuns la Slobozia tocmai din Găneasa, pe Nicolae George care trăiește acum cu Gherghina Ion și pe Săndel Cristescu care trăiește în campusul abandonat de la «A.I. Cuza». Dintre toți, Săndel ar avea o șansă să fie salvat. E din Slobozia și polițiștii spun că n-a făcut niciodată nimica rău. E învățat cu munca, că 16 ani a lucrat la IGO. Iar alți 5 ani a fost miner în Valea Jiului... Dar cine să îl vadă, cine să îl ajute?!

11 Decembrie 2021, 10:40 (5458 vizualizări - 3 comentarii)

Taguri: Slobozia caz social

Citiți și:
Dramele neștiute ale orașului
O minune pe strada Aurora, nr. 10
Focar de infecție pe scara unui bloc din Slobozia

Comentariile cititorilor:

Anonim:
(12 Decembrie 2021, 21:49)
vreau sa întreb cine a făcut acest material si-a pus vreodată întrebarea cu ce i-a ajutat statul pe acești copii cu probleme ...și sa zic ferească Dumnezeu ca toți avem copii și nu știm cum vor ajunge ...e timpul sa fim mai buni nu sa ii arătăm cu degetul ... Nu știe nimeni ce ascund în sufletul lor ...ajutații dacă puteti nu ii afișați în ziar ....

Gogu:
(11 Decembrie 2021, 14:28)
Pe unii ii inteleg… dar cei care pot, sa munceasca! Imi pare rau de ei.. puteau sa ajunga cineva, sunt vai mama lor

Corcodel de la Dumitresti:
(11 Decembrie 2021, 12:48)
FELICITARI PENRU ARTICOLUL, MARCA INDEPENDENT DE IALOMITA! Din pacate, nu mai sunt multe zile si o sa ajungem ca acesti oropsiti a sortii. Facturi mari la tot, unde sa dai banii, unde sa sari plata? Parintii, si unchii nostri se duc luna de luna si platesc, dupa aia trag targa pe uscat. Au demnitate mare si atunci cand vorbesc cu fata sau baiatul la Bucuresti, spun ca totul este bine, ca au tot ce le trebuie. DEMNITATE! In realitatea ascunsa, suferim de frig, sa nu platim mult, facem piata la sange prin negocieri de seara cand se inchid tarabele. DAR LA COPII, SPUNEM CA TRAIM BINE, SA NU-I SUPARAM, SA NU-I INCARCAM CU VIATA ASTA DE RAHAT!

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Jucăriile «stricate» ale lui Moș Crăciun

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: