REPORTAJ

Fata care fotografiază cu creionul

Iulia Găzdaru are 17 ani și o pasiune care o face unică printre colegii de generație. Face fotografii cu creionul! Portretele realizate de ea sunt atât de căutate încât a ajuns să fugă de «comenzi». Altfel, e un adolescent ca toți adolescenții, lipsit de grijile momentului și apăsat de alegerile pe care va trebui să le facă...

Artist de când se știe Camera Iuliei e cuminte și ordonată ca o casă de păpuși. Ca o vitrină de cofetărie. Ca desenele ei la care migălește ore în șir, perfecționistă până la obsesie, fără să se plictisească sau să obosească vreodată... «Dacă aș avea timp, aș desena la nesfârșit! Nu mă satur... De mică am fost așa. Întâi am mâzgălit pereții casei, apoi caietele, apoi... Apoi părinții au hotărât că am stofă de artist și m-au înscris la o clasă de Desen, la Liceul de Arte. Acolo profesorii au pus bazele și am învățat ceea ce știu acum!» povestește Iulia fără să se lase rugată. Însă abilitatea ei de a desena «după fotografie» și-a descoperit-o târziu. «Primul desen a fost pentru sora mea. Am vrut să fie ceva original, handmade... Și a ieșit incredibil de bine! Am rămas uimită de mine. Până atunci nu desenasem niciodată chipuri de oameni... Doar natură moartă, compoziții, acuarelă... Apoi, fără să bag de veste, au venit primele comenzi. E minunat să mă oprească oamenii să îmi ceară să îi desenez, să le fac portrete... Iar de când am pagina de Facebook, primesc prea multe, nu mai fac față...».

Dincolo de perfecțiune În cei 3 ani de când lucrează portrete, Iulia s-a specializat. A învățat după tutoriale, a studiat compoziția, și-a cumpărat creioane, s-a îndrăgostit de un creion B2 care o ajută cel mai mult... Însă nu s-a gândit niciodată serios la o carieră: «De mică mi s-a spus că sunt un artist. Dar eu nu mă gândesc așa la mine, deși e clar că am o abilitate în acest sens. Dacă am de făcut un desen, îmi pun căștile în urechi și lucrez. Atât! Sigur, e nevoie și de talent... Dar e de ajuns să fiu liniștită și să mă pot concentra... Și să fredonez melodiile care îmi plac!» ne spune zâmbind. Nu s-a gândit niciodată să transforme desenatul într-o carieră, nu și-a dorit să expună lucrările pe care le realizează și, în general, nu s-a luat niciodată prea tare în serios. De când a trecut în clasa a XI-a, a devenit o adolescentă preocupată de viitorul ei și are grija învățatului. E atrasă de științele exacte și, probabil, va urma o carieră în IT... «Nu știu dacă se poate trăi din desenat. Unii spun că da, dar eu nu sunt dispusă să risc. Am să merg la facultate, probabil la Cluj... Și am să învăț pentru că vreau să am o carieră și să câștig bani din acest domeniu!».

Fața nevăzută a Iuliei Dincolo de abilitatea de a desena portrete în creion, Iulia ascunde și alte talente. Dar nici acolo nu se ia în serios... «Am ajuns să fac portrete pentru că desenez de când mă știu ochi și buze. Dar fac mărțișoare, desenez mandalas, sunt atrasă de arta tatuajului...». Ne arată un model complicat de mandalas, filigran de forme și culori răsucite în adâncul hârtiei, pagina de Facebook, singura dovadă acum că desenele ei există și că ea a evoluat incredibil în acești 3 ani de când și-a șlefuit talentul nativ, tablouri realizate în tehnica quilling, de-acum desuetă, caricaturi lipite pe pereții camerei, lucrări începute și neterminate... Apoi își amintește că are de terminat un portret al unui bebeluș, comandat cam de multicel: «Mi-e teamă să nu crească prea mult până îl termin. Dar nu mai am timp...». O lăsăm să lucreze. Îndreaptă spatele, mâna îi devine ușoară, creionul desenează precis și fără ezitări. Pare că poate face asta la nesfârșit, fără greșeală. Deși chipul ei trădează efort și concentrare, pe hârtie acestea nu se văd. Încet, încet, bebelușul capătă formă, urechi, apoi ochi și gură... Nu rămânem până la sfârșit. Dar suntem convinși că zilele acestea îi veți descoperi portretul pe pagina ei: Iulia D. Art. Iar într-o bună zi, cine știe?, și pe Iulia pe simezele marilor galerii de artă ale lumii. În fond, toți artiștii consacrați au început de undeva, nu-i așa?

8 Mai 2017, 18:05 (7645 vizualizări - 1 comentariu)

Comentariile cititorilor:

Maria:
(8 Mai 2017, 20:47)
Pe marile simeze ale lumii ajung marii pasionati in ale artei si nu intotdeauna... Asa , cu gandul la o cariera banoasa si in ideea ca oricand mai poti face un portret la comanda cu castile la urechi, merge, mai ales in orasele mici, in mediul studentesc si cam atat . Arta este altceva. O vad recitind cu nostalgie articolul ,candva peste ani.

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Fata care fotografiază cu creionul

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: