EVENIMENT

Roșiile de Kogălniceanu

bonus: Uzina de roșii de la Chirana

Comuna Mihail Kogălniceanu a devenit, în ultimii ani, unul dintre bazinele legumicole recunoscute la nivel național. Începând cu luna iunie și până târziu, în octombrie, legumele cultivate aici sunt transportate pe toate piețele din județele limitrofe... Iar competiția acerbă pentru produse timpurii a determinat specializarea producătorilor. Primarul comunei Mihail Kogălniceanu, Alexandru Dinu, apreciază că în ultimii ani numărul cultivatorilor s-a dublat, ajungând la câteva sute. «La noi în zonă, numai cine nu vrea, nu are solarii sau legume în câmp... Dar toți vor, pentru că sunt oameni vrednici! Sau i-au învrednicit nevoile, că altfel zona este săracă și fără locuri de muncă... Dar ceea ce observ eu și mă bucură tare e faptul că suprafețele exploatate cresc de la an la an. Oamenii investesc și extind culturile... Iar această tendință nu poate decât să ne bucure!». Pe lângă solariile de legume, zona este recunoscută pentru una dintre cele mai mari investiții de gen din Ialomița. În imediata vecinătate a Popasului Chirana, un investitor local a ridicat în urmă cu 4 ani de zile o seră hidroponică, întinsă pe o suprafață de 1 hectar. Investiția, finanțată din fonduri europene, se ridică la 1,4 milioane de euro, iar roșiile de Chirana, produse 10 luni pe an, au devenit un brand apreciat în supermarketurile din București și Constanța. Deși lente și dificile, investițiile înregistrate în zonă reprezintă semne clare ale unui progres economic de care comunitățile din jur au nevoie.

Solarii fără «Ethrel»
Adrian Mihai, producător de legume din Mihail Kogălniceanu, a vândut primele tone de roșii pe 22 mai 2017. Cunoscătorii spun că asta e o performanță, date fiind condițiile meteo din această primăvară... Adrian Mihai crede însă că e mai mult de atât. Și nu se ferește să o spună. «Știți de ce se caută roșiile mele?! Pentru că nu le pun „Ethrel“, ca să crească... Că dacă le-aș fi pus, scoteam roșii la începutul lunii mai și le vindeam ca trufandale! Dar n-am vrut să am eu oameni pe conștiință...». Reamintim că «Ethrelul» este un stimulent de coacere, considerat ilegal în România din cauza utilizării excesive.
Convertirea la legumicultură Solariile lui Adrian Mihai sunt în curte. 1370 de mp de roșii, înalte până la piept și deja la a treia recoltare. Înăuntru aerul e fierbinte și fluid, aproape irespirabil. «Poți lucra până la 10 dimineața. Apoi riști să leșini de căldură...» explică Adrian. Împlinește anul acesta 34 de ani și e mulțumit de investiție. «Am făcut solariile anul trecut. Și în toamnă le-am extins... Iar acum o să le extind din nou! Am scos prima recoltă de roșii coapte pe 22 mai! (...)» ne spune râzând. N-a fost însă dintotdeauna așa vesel. În urmă cu 8 ani, când a început să cultive legume, a plâns și a înjurat. «Pe 29 septembrie, în 2009, a venit bruma... De-abia de mi-am scos investiția... Noroc că am avut o asigurare... Am pus 3 ani la rând, gândind că, dacă muncesc, mă îmbogățesc... N-a fost să fie așa! Nu știam destul. Am făcut pauză 2 ani și am încercat altceva... Am făcut de toate. Apoi m-am întors la legume. Și, încet-încet, investind mereu, am ajuns aici!». Cu experiența acumulată în acești ani și o camionetă care îi permite să nu mai depindă de speculanți, Adrian Mihai e mulțumit. «Am 85 de ari de capia și până la 2 hectare gogoșari... În câmp, la picurare... Slavă Domnului, merg bine! Dar să vedem, că în branșa asta nu ești sigur niciodată...». La nivelul comunei Mihail Kogălniceanu, Adrian Mihai se numără printre cultivatorii cu cea mai mare suprafață de teren cultivată cu legume. A obținut o subvenție de 3000 de euro pentru înființarea celor 1000 mp de cultură de roșii și este un exemplu cu care comunitatea se mândrește: «Am ales un hibrid olandez, rezistent la căldură... Roșia românească nu rezistă bine în solar. Se ofilește planta. Dar cu asta am reușit să scot 6 tone de roșii de pe 2400 de fire!».
Secretul succesului Ca să ajungă la acest nivel de performanță, unic la nivelul comunității, Adrian Mihai a muncit și a greșit... Dar acum știe că nu munca e secretul reușitei. «Totul contează... Sămânța de gogoșari e de la Institut, de la Vidra, folia e ungurească, garantată 8 ani, din magazine cumpăr puțin că piața e plină de produse contrafăcute de prin Bulgaria... Secretul e să vrei să înveți, să citești și să îi dai plantei ce-i trebuie! În fiecare seară, după ce termin ce e de muncit, iau tableta și caut. Nu înveți și nu experimentezi, nu ai producție! Iar dacă ai, trebuie să investești. Fără investiții, munca nu înseamnă mare lucru...». În cei 8 ani scurși de la prima cultură, Adrian Mihai a încercat tot ce poate încerca un legumicultor. Și a făcut toate experimentele posibile! Mai puțin unul: «Nu am forțat roșiile niciodată. Nu folosesc „Ethrel“ și nu vreau să am pe nimeni pe consțiință! Roșiile mele nu au cotor, nu sunt forțate la coacere...». Pentru că roșiile lui au gust și nu au cotor, Adrian Mihai nu poate face față cererii de pe piață. Dar e tânăr și are gânduri mari: «Munca la solarii începe din decembrie și se termină în noiembrie anul următor! În câmp, depinzi de vreme. În solar, controlezi tu. De-aia vreau să mă mai extind puțin... Acum, când sunt tânăr și pot să duc!» ne spune râzând.

Uzina de roșii de la Chirana
La polul opus al acestui tip de afacere, tot la Mihail Kogălniceanu, se situează sera hidroponică construită de Chirana Serv SRL. Valoarea investiției este de 1,3 milioane de euro, iar producția obținută anual depășește 350 de tone la hectar!
O seră hidroponică Serele Chirana Serv se întind pe o suprafață de un hectar și sunt controlate electronic. Înăuntru, temperatura nu depășește 28 de grade, iar cele 33 mii de plante, un hibrid specializat, cresc în condiții optime. Tehnologia, explică inginerul Cătălin Voinea, este complet automatizată, iar rezultatele sunt de fiecare dată excepționale: «Avem mai multe soiuri, de la cele roz, extrem de căutate în supermarket pentru gustul lor, la cele verzi, bogate în nutrienți, sau cele roșii, soiul Montenegro, care conține cea mai mare cantitate de licopen. Plantele ajung până la 18 metri într-un singur ciclu de producție. Asta înseamnă 20-25 de etaje de producție, iar pe fiecare etaj, planta poate produce 750-800 de grame de roșii...». Ca și în solariile tradiționale, serele Chirana luptă cu paraziți specifici, care pot afecta culturile de roșii. «Tratamentul ales de noi este unul natural. De exemplu, pentru musculița albă, foarte periculoasă, folosim culturi de insecte-prădător sau viespi care parazitează ouăle de Macrolophus, un alt dăunător periculos...». Cătălin Voinea este mândru de munca sa și a colegilor săi și susține că acest tip de cultură de roșii hidroponică este net superioară celor tradiționale și infinit mai sănătoasă: «În pământ, totul se face după ureche. Nu poți controla planta, nu poți controla solul, nu poți decide ce și cât are nevoie o plantă... Aici însă, tehnologia ne permite controlul total, iar lupta se dă cu lumina, căldura și umiditatea!». Pentru asigurarea condițiilor optime de dezvoltare a plantei, serele Chirana dispun de o uzină miniaturală care este gestionată electronic, din fața unui computer. «Aici este inima serei. Practic, putem controla toți parametrii vegetativi ai plantei... Și, ce e mai important, putem afla în timp record dacă ceva nu e în regulă și putem corecta!» mai explică Cătălin Voinea. Există, inevitabil, și aspecte ale producției care nu pot fi controlate electronic. De exemplu, polenizarea! Pentru a rezolva această problemă serele Chirana folosesc... bondari! Cu numai 8 angajați permanenți, serele Chirana reușesc să producă aproximativ 350 de tone anual. Producția ajunge constant în supermarketurile din zona Capitalei, iar intențiile proprietarilor sunt de a extinde și diversifica producția.