REPORTAJ
Ultramaratonistul Cornelius
Cornelius Constantin e singurul ultramaratonist din Ialomița. A început să alerge în urmă cu 7 ani, a participat la primul maraton după numai 4 luni de pregătire, iar de 3 ani participă la ultramaratonul anual de 100 de kilometri de la Valea Plopului. «Dacă pentru mine lupta va dura o zi și gata, pentru copiii din Valea Plopului această luptă cu neajunsurile este zilnică!» ne spune el modest.
Dependența de alergare La prima vedere, Cornelius Constantin pare un om obișnuit. Mai degrabă scund, subțire ca o așchie, nici 70 de kilograme.... Dar, dacă ajungi să îl cunoști, descoperi un om extraordinar. Și îți este imposibil să rămâi indiferent. Întâi te cucerește zâmbetul lui. Apoi te molipsești de optimism. Iar într-un final, ajungi să îți dorești să îi urmezi exemplul. Căci de 7 ani viața lui Cornelius este un exemplu de urmat... «M-am apucat de alergat în 2012, tot prin aprilie... Întâi ca să scap de anturaj și obiceiurile proaste. Beam, fumam, făceam ce face toată lumea. Alergam de capul meu câte un kilometru-doi... Într-o zi, am găsit pe net un program de antrenament în 4 luni, pentru participarea la maraton. Și-am zis să văd cum e...». Așa începe povestea lui Cornelius și a primului maraton la care a participat, primul dintr-un șir fără număr, căci de-acum nu mai știe la câte maratoane a participat în cei 7 ani de când aleargă zilnic zeci de kilometri, cu o regularitate de metronom. «Este maratonul pe care mi-l amintesc cel mai bine... Pentru un maratonist, maratonul începe la kilometrul 30. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, am văzut o scurtătură și am vrut să renunț. Voiam doar să ajung la finish, să mă odihnesc. Dar, cumva, am avut puterea să rezist tentației și am mers mai departe. Iar cu un kilometru înainte de linia de sosire, am îmbrățișat borna și toate durerile au dispărut, de parcă aș fi fost la kilometrul 1... Atunci am descoperit că alergarea e motivațională și dă dependență!».
Drumul de la maraton la ultramaraton După 3 ani de participare la maratonuri, Cornelius a simțit nevoia unei noi provocări. Deja cursele de 40 de kilometri nu-l mai provocau, tânjea după noi orizonturi și noi limite. Le-a descoperit în ultramaratonul de la Valea Plopului, la care participă de 3 ani. «Ca să faci ultramaraton, trebuie să alergi 1600-1700 de kilometri în lunile de pregătire. Așa nu ieși epuizat din cursă, doar puțin obosit. Prima dată nu am știut ce mă așteaptă și am alergat ultramaratonul în vreo 15 ore... Apoi am înțeles că, dacă te antrenezi din greu, suferi mai puțin în cursă. Și de-atunci antrenamentele mele sunt riguroase!». Pentru Cornelius, antrenamentele riguroase presupun 30 de kilometri de alegare zilnic, sală, masaj, înot și regim alimentar adecvat. Altfel corpul cedează. Cornelius spune că a avut noroc de o slujbă de noapte, care să-i permită luxul de a alerga ziua... Și de o a doua slujbă, de distribuitor de pliante, în week-end, care îi permite să continue să alerge. «Am slujba ideală!» spune el râzând, iar zâmbetul lui devine molipsitor. E tonic, modest, responsabil... Și gata oricând să-ți povestească cum l-a schimbat pe el alergarea. Atât de mult încât acum se gândește că nici ultramaratonul nu mai e de ajuns. «Vreau să particip la un triatlon. Adică alergare, înot și ciclism... E doar un gând, nu știu în ce fel să-l pun în practică. Dar vreau mai mult, vreau să-mi testez limitele corpului...». Îl tentăm cu o campanie de strângere de fonduri, pentru a-și îndeplini visul. Ne refuză politicos. «Firmele cer lucruri pe care nu cred că le-aș putea face... Poate vor să fiu pe primul loc, poate vor publicitate. Prefer să rămân așa. A, dacă s-ar putea, mi-aș dori ca cineva să mă audă și să organizeze și aici, la Slobozia, concursuri de alergare. Implică niște costuri, într-adevăr, dar rezultatele sunt spectaculoase. Acolo unde alerg eu văd oameni veniți din toată țara. Iar apoi povestesc luni în șir despre cursele la care participă...».
Un ambasador al taberei de la Valea Plopului
Ca să ajungă la performanța de a alerga 30 de kilometri zilnic pentru maraton și ultramaraton, Cornelius a devenit propriul lui antrenor. «Nu am un antrenor! Mă antrenez singur și îmi ascult corpul. Dacă el spune să alerg doar 20 de kilometri azi, așa fac... Știu că voi putea mai mult mâine. Toți putem face asta! La început alergam o tură și mă dureau toate. Corpul se revoltă! Dar toate trebuie să înceapă de undeva. Începi cu 100 de metri de alergare și 100 de metri de plimbare... Și, într-o bună zi, dacă perseverezi, poți reuși. În lumea asta, a alergătorilor, există o vorbă. Dacă vrei să alergi, aleargă 2 kilometri... Dacă vrei o experiență, aleargă un maraton! Dacă vrei să vorbești cu Dumnezeu, aleargă ultramaratonul...». Până acum, Cornelius a vorbit de câteva ori cu Dumnezeu și se pregătește să o facă încă o dată... Ultramaratonul «100 for Children» este un eveniment sportiv de alergare pe o distanță de 100 kilometri, distanță între București și tabăra de la Valea Plopului, unde Asociația «ProVita» a creat o comunitate în care 300 de copii și adulți trăiesc aici, învață și muncesc, încercând să se descurce singuri, având grijă unii de ceilalți. Cornelius Constantin este unul dintre ambasadorii care atrage atenția asupra acestui proiect unic în România. Iar pe blogul său, http://puterea-ta-infinita.blogspot.ro/ explică și de ce a ajuns să alerge: «Îmi place să cred într-o lume în care oricine poate ajuta pe cineva fără să ceară nimic în schimb. Dacă asta este nebunie... Atunci da, sunt nebun!».
Cei interesați să doneze fonduri pentru copiii de la Valea Plopului o pot face căutând urna instalată de Cornelius Constantin la Clubul Tineretului din Slobozia. «Donația minimă este de 10 lei... Și, dacă măcar pentru o zi, ai renunțat la viciile tale să-i ajuți pe alții, ți-aș fi recunoscător. Personal, dar și în numele acestor, vă mulțumesc anticipat!» scrie Cornelius pe blogul lui.
1 Mai 2019, 11:20 (5185 vizualizări - 2 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(1 Mai 2019, 15:07)
Mă Cornele,bravo!Nu ai tu diplome pompoase,platite ca multi doctoranzi si licentiati din oras dar se pare ca nici nu ai nevoie.Probabil ca nici logaritmii si functiile algebrice nu erau de nota 8 pentru tine dar din nou,este mai putin important!Ca multi dintre noi-ai fumat,baut,distrat,traindu-ti o parte din viata cu prietenii.Care se cunoaste,vand usor.Ai ales alergarea si un altfel de viata decat multi dintre noi.Si poate nici nu ai zilnic sume indestulatoare de bani la dispozitie,tricicleta de senator ori bicicleta de deputat.Pardon!Aia nu au bancnote de 10 lei in buzunare si nici nu frecventeaza"clubul".Asa ca da-i bătaie cu banii ce se vor strange in cutiuta de la Clubul Tineretului-de la popor si fi asa cum simti! Go Forest Gump, Go!
(1 Mai 2019, 14:55)
Un exemplu de OM care se abandoneaza si isi dedica timpul liber unor cauze lipsite de egoism....dimpotriva, doar daruire, omenie, altruism. Cinste lui. Ai toata admiratia mea.