REPORTAJ

«Speranța» pentru Slobozia

La început a fost un cuvântul... «Speranța»! Iar apoi cuvântul a devenit faptă. Întâi cu 6 elevi, apoi cu 10, cu 15... Acum sunt 32. «Suntem o familie!» ne spun fiecare în parte. O familie care, de mai bine de 5 ani, reușește să insufle slobozenilor bucurie, dragoste și credință. Unii dintre ei fac parte din grup încă de la început... Alții au doar câteva săptămâni. Dar toți fac parte din corul «Speranța», afiliat Parohiei Cuza Vodă din Slobozia.

În culisele «Speranței» I-am cunoscut în vreme ce repetau pentru Spectacolul de Crăciun. Cuminți, serioși, responsabili... Și foarte vocali. În față stau fetițele, păpuși de porțelan cu voci de îngeri, îmbrăcate în strai popular. Pe rândul următor, cu un cap mai înalți, stau băiețandrii. Vocile lor umplu foaierul Casei de Cultură Municipale și se revarsă năvalnic către public, către scenă. Părintele Dumitru Drăghici le coboară cu ochii glasurile. Dar numai un minut, căci vocile Grupului «Speranța» sunt făcute să umple scena. Pe al treilea stau veteranii... Niciunul mai mare de 15 ani și toți cu voci de aur moale, făcute parcă să ostoiască suferința sufletelor: «Astăzi s-a născut Hristos/Mesia cel luminos...». Prima care ne vorbește despre cor este Nicole Dumitrașcu, dirijorul corului. Nici ea nu a împlinit 16 ani: «Ne-am lansat în urmă cu 5 ani ca un cor religios, dar între timp am învățat și melodii laice. Dar cu măsură! Cântăm tot timpul anului, la toate evenimentele unde suntem chemați. Piesele noastre de rezistență sunt: „Deschide ușa, creștine“, „Coboară, Doamne, pe pământ“ și „Sculați, sculați, gospodari...“. Mereu simțim sala vibrând la cântările noastre. Dar când cântăm una dintre acestea trei, publicul ni se alătură mereu! Și ei ajung să cânte în fața noastră, nu noi în fața lor. Aceasta e minunea care ni se întâmpla de fiecare dată!».

Vocile care dau slavă Domnului În așteptarea concertului reușim să vorbim cu câțiva dintre membrii corului. Cristina Frățilă are 15 ani și e aici de la început. «Vin aici pentru că e ca acasă... Corul este familia mea! La repetiții, în excursiile pe care le facem, peste tot unde mergem să cântăm... Nu aș vrea să fiu în altă parte! Anul ăsta am fost într-o excursie de 3 zile, pe urmele lui Mihai Viteazul. Și am cântat de nu mai știu câte ori. Nu m-am plictisit niciodată și n-aș vrea să fiu în altă parte!» ne spune ca dintr-o răsuflare. Darius Andrei Porumboiu are 10 ani și vine de numai două săptămâni la cor. Ne mărturisește aparte că nu știe versurile tuturor cântecelor... Dar asta nu-l împiedică să cânte, plin de râvna vârstei: «Îmi plac vocile colegilor. Și mă simt bine tare aici! Am prieteni noi... Și chiar dacă nu știu toate versurile bine, bine, eu tot cânt... Că am încredere în mine!». Pe Darius îl ține de mână Sebastian Tăbleț, un alt veteran al corului. «Suntem ca o familie. Și, împreună, căpătam experiență de viață. Întâi cântăm, pentru că asta ne place... Și apoi ne simțim bine împreună! Iar când ajungem să cântăm pe scenă, descoperim că și oamenii se bucură de ceea ce facem...». Însă cea mai insolită prezență din cor este Marcu Robert Clopotaru. Născut catolic, Robert cântă de 5 ani în Corul Ortodox «Speranța» și visează să ajungă toboșar într-o trupă rock: «Aici sunt toți pretenii mei. Vin de plăcere și cânt de bucurie... Așa e aici, la noi! Iar pe scenă am întotdeauna emoții. Și atunci când uit, din cauza emoției, improvizez...».

O altfel de poveste despre Educație
Corul «Speranța» nu a fost dintotdeauna celebru. Iar povestea lui o știe cel mai bine doamna Ecaterina Stroe, profesor de Limba Română și reprezentanta Liceului de Arte din Slobozia în cadrul Grupului: «Cu mulți ani în urmă, Liceul nostru a încheiat un parteneriat cu Protopopiatul. Atunci au fost incluse în grup 20 de parohii din întreg județul. Așa au ajuns toți acești copii să fie prieteni. Acum vreo 6 ani a apărut ideea de a face un cor... Numele grupului l-au dat copiii, în clasă. Au scris pe tablă cum ar vrea să se numească, apoi l-au ales... Copiii de-atunci sunt de-acum studenți... Iar dincolo de Cor, demersul nostru vizează Educația continuă a acestor copii. Acesta este scopul, aceasta este finalitatea. Să oferim societății oameni educați și responsabili, capabili să decidă împreună viitorul societății în care trăiesc. Iar dovada că nu greșim constă în faptul că numărul copiilor din Cor crește. La început au fost 6. Apoi 8, apoi 20... Acum sunt 32!».

22 Decembrie 2019, 13:10 (6135 vizualizări - 1 comentariu)