«Nu mai sunt un jucător în vârstă, sunt un antrenor tânăr!»

Deși a făcut înconjurul țării prin echipele la care a evoluat în cei peste 21 de ani petrecuți între semicercuri, Ghiță Irimescu păstrează calmul și optimismul care-i caracterizează pe bucovinenii lui. Îl găsim la antrenament. Lotul este în curs de completare, dar Ghiță privește lucrurile pozitiv. Este parte din proiectul HCM Slobozia și caută să le facă pe jucătoare să se implice 100% în procesul de pregătire. Atmosfera este caldă, Ghiță găsind o vorbă de încurajare sau o glumă pentru toată lumea, de la handbaliste până la maseurul Tudorel Sava. Antrenamentul se termină și începem interviul. Ghiță Irimescu este genul acela de om cu care ai sta la taifas zile întregi și tot nu te-ai sătura. Pornim pe firul carierei, iar primul pas îl facem de la Suceava natală, la debutul în tricoul Minaurului băimărean, condus de legendarul Lascăr Pană.

-Care a fost echipa care v-a rămas cel mai aproape de suflet?
-Toate echipele pe la care am trecut mi-au rămas în suflet, pentru că peste tot am dat de oameni frumoși și de colective de jucători unite. În momentul în care am venit la Baia Mare aveam doar 20 de ani, iar echipa era Campioana României, prin urmare visul oricărui jucător care-și termină junioratul... Am avut norocul să cresc de la început alături de antrenori și jucători care făceau performanță și am învățat foarte multe de la ei.
-A urmat fructuoasa perioadă de la Reșița, cu cele 3 trofee Challenge Cup câștigate...
-Când am ajuns la Reșița eram deja jucător consacrat, având 25 de ani. Aș putea compara perioada Reșița cu cea de acum, în care sunt antrenor la Slobozia. Reșița era o echipă în reconstrucție, la început de drum. Am avut alături de mine colegi foarte buni și împreună am realizat performanțe în competițiile în care am jucat.
-Nu putem trece peste cele două titluri de campion cu HCM Constanța...
-A fost altă perioadă frumoasă în care cariera mi s-a intersectat cu jucători exponențiali, printre care colegul meu de cameră Rudi Stănescu. Practic, la Constanța se adunase aproape tot lotul Naționalei României. Am obținut atunci două titluri, două cupe și o supercupă! În perioada petrecută la Constanța nu am pierdut niciun meci... În general, cu excepția Constanței și Odorheiului, la celelalte echipe pentru care am evoluat am petrecut 4-5 sezoane.
-Ați fost component al Lotului Național al României la Campionatul Mondial din anul 2009, desfășurat în Croația. Amintiri frumoase din cariera de jucător... Iar acum start în cariera de antrenor! De ce ați ales Slobozia?
-Sincer, după terminarea carierei de jucător mi-am dorit să rămân în handbal ca antrenor. Nu vă ascund faptul că am avut oferte și de la alte echipe. Propunerea celor de la Slobozia, făcută prin intermediul președintelui Nicolae Goidea, m-a atras pentru că, așa cum am mai spus, sunt atras de proiecte aflate la început de drum, așa cum s-a întâmplat când eram jucător la Reșița. Am considerat că acest proiect se potrivește și sunt fericit că mi s-a acordat încredere.
-Ați surprins un pic prin faptul că ați ales handbalul feminin...
-Am stat puțin în cumpănă înainte de a face această alegere. Și asta pentru că, deși urmăresc cu interes competițiile, nu sunt prea familiarizat cu lumea handbalului feminin. De aceea am stat de vorbă cu mai mulți antrenori de la feminin, care m-au încurajat să urmez acest drum. Mai în glumă, mai în serios mi-au spus că o să-mi placă atât de mult încât nu o să vreau să mă mai întorc vreodată la handbalul masculin. Momentan, e ceva nou care mă ține în priză, într-un ritm alert. Da, chiar îmi place!
-Care sunt proiectele dumneavoastră personale pentru următorul sezon pe care îl veți petrece la Slobozia?
-Și care încă nu știm când va începe... În primul rând vreau să construiesc o echipă competitivă. Fac tot ce-mi stă în putere pentru a investi experiența acumulată în acest proiect. Sper ca până la începutul campionatului să avem un lot care să arate un handbal modern în viteză...
-E puțin timp de când s-au reluat pregătirile. Care sunt totuși primele dumneavoastră impresii?
-Am rămas cu o impresie foarte bună. Fetele se comportă exemplar și mă provoacă să vin tot timpul cu ceva nou. Aceste aspecte îmi dau încredere că putem face lucruri frumoase. Vrem să creăm o echipă competitivă care să progreseze de la an la an. Proiectul la care voi pune umărul aici la HCM Slobozia se pliază perfect pe ce îmi doresc eu în acest moment. Nu mai sunt un jucător în vârstă, sunt un antrenor tânăr. Acum îmi dau seama că antrenorul se gândește la multe aspecte pe care jucătorul tinde să le ignore. Ca jucător intram în teren, aveam tactica făcută și știam cum trebuie să acționez...
-Care este antrenorul care v-a inspirat cel mai mult?
-Sunt mulți care m-au inspirat... Multe dintre aspectele de care m-am lovit în carieră mi-au adus aminte de sfaturile pe care mi le dădea la 20 de ani Lascăr Pană. El a fost unul dintre oamenii care au pus o piatră de temelie carierei mele de jucător și, cu siguranță, celei de antrenor. A fost unul dintre marii inovatori ai handbalului românesc, omul care mi-a impregnat mentalitatea de învingător. Au însemnat mult pentru mine și alți antrenori, ca Aihan Omer sau Bebe Avramescu.