REPORTAJ
Împreună suntem neînvinși
O minune pe strada Aurora, nr. 10
Strada e o panglică de asfalt care se desprinde din celebra Ianache, unde se inundă Slobozia la fiecare ploaie mai acătării. Toate casele străzii sunt bătrâne și ponosite. Doamna Cecilia locuiește la nr. 10. Are cancer în stadiul 3 și doi copii la ușă... Fata are 13 ani și învață germană pentru că «îi place doamna...». Băiatul are 16, e paracliser la Catedrală și cuminte ca sfinții de pe pereții bisericii. Toți trei au nevoie de o minune. Iar ca să facem minunea stă în puterea noastră, a comunității.
Soarta care nu e cum vrea omul Doamna Cecilia Știucă are 49 de ani și boli cât pentru toate degetele mâinilor. N-a fost mereu așa... Își amintește că a fost cândva tânără și fără griji, că a muncit 25 de ani și că lucra zi lumină la Korin, pe vremea când fabrica de confecții mergea. Șefă de secție chiar! Apoi, în 2013, și-a pierdut soțul. Și, de-atunci, trupul ei s-a prăbușit o dată cu lumea: «Aveam copii mici, trebuia să-i cresc... Dar simțeam că nu mai pot, eram ca o umbră. Nu înțelegeam ce mi se întâmplă, de ce eu... Și de ce trebuie să o iau iar singură de la capăt...»: Nu era prima oară când doamna Cecilia rămânea singură... Așa venise pe lume, părăsită de mamă. A fost adoptată, dar bine n-a fost. Și până la 16 ani, când s-a făcut bună de muncă, viața a fost grea: «Le mulțumesc părinților mei că m-au crescut și nu m-au lăsat la casa de copii. Le port respect și îi pomenesc, că i-am iubit. Dar viața a fost grea, peste măsură de grea...». În atâția ani de neajunsuri, doamna Cecilia s-a resemnat. Și s-a obișnuit cu puțin, cu tot mai puțin. I-a învățat și pe copiii ei să fie așa: «Sunt copii buni, am fost binecuvântată de Dumnezeu... Știu că nu avem posibilități și nu cer niciodată, deși își doresc și ei ca toți copiii, de toate. Dar i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru ce ne-a dăruit în fiecare zi și ne-am chivernisit cum am putut, din puținul ăla!». Acum însă, puținul s-a redus la o pensie de urmaș și două alocații de copii.
Cancerul nu iartă și nu alege Chiar și așa, n-am fi auzit niciodată de doamna Cecilia de n-ar fi fost boala. Un cancer rău, descoperit în stadiul 3. În februarie anul ăsta, doamna Cecilia a fost salvată de doctorul Dan Malincenko, la Spitalul Județean. «Un om cu mâini de aur și suflet mare. M-a salvat și m-a întors acasă, la copii... Dar mi-a spus că operația nu e de ajuns și că trebuie să urmez tratament oncologic, dacă vreau să trăiesc...» ne spune șoptit doamna Cecilia, să n-o audă Alexia. Alexia nu o aude, dar simte. Copiii simt întotdeauna. Își înghite lacrimile să nu-și supere mama: «Nu vreau să îi las singuri și fără rost... Știu că oamenii te ajută, dacă le ceri. Poate or să aibă ce mânca, dar nu vreau să trăiască fără mamă. Nu așa de mici!». Pentru copiii ei, Alexia Gabriela și Nicușor Cristian, doamna Cecilia a lăsat rușinea și modestia la o parte. Și ne cere ajutorul. «Trebuie să ajung la București, pentru investigații. Dar un RMN costă... Mi-au cerut 1200 de lei. Fără el, nu mi se poate stabili tratamentul. Și nu e doar RMN-ul... Am nevoie de bani pentru investigațiile oncologice, am nevoie de transport ca să ajung acolo. Mă mișc greu după operație, nu mă pot urca în autobuz, nu pot merge cu trenul. Iar acum, cu pandemia, e și mai greu!». Ne mărturisește că a început să strângă bani ca să tocmească o mașină s-o ducă și s-o aducă. Apoi și-a dat seama că nu poate lua de la gura copiilor pentru ea...
În loc de «Visuri la cheie» Stăm acum într-o cameră goală, cu zid din BCA prin care suflă vântul. E lipită de intrarea în casă și neterminată. Deasupra, doamna Cecilia a pus niște grinzi subțirele și un celofan peste, să țină adăpost. La fel e și fereastra, tot din celofan. A avut noroc cu preotul de la biserică, unde face prescurile. S-a îndurat de ea și a ajutat-o. La fel a făcut și părintele Drăghici, cu zidurile. «Casa se prăbușește, că e veche, din paiantă, cu WC-ul în curte... Am întreținut-o cum am putut, dar n-a mai rezistat. Ne-am mutat toți într-o cameră. Când ne-a aflat părintele Drăghici, un om deosebit și milos, a făcut chetă la biserică și ne-a ajutat să cumpărăm BCA-urile... Dar banii n-au fost de ajuns. Am ridicat cât am putut, am vrut să mai fac o cămăruță, că băiatul e mare de-acum. Dar n-a mai fost chip să răzbesc. Cineva mi-a spus să trimit poze la „Visuri la cheie“, că poate vin și mă ajută să o tencuiesc măcar... Dar asta a fost înainte să aflu de cancer! Acum vreau doar să trăiesc și să nu las copiii și fără mamă. Sunt doar câteva mii de lei, dar pentru mine e prea mult! Și timpul trece, am deja 9 luni de la operație. Am făcut toate investigațiile pe care le puteam face aici, trebuie să ajung la București. De-aia vă rog pe toți și de-aia mă rog la Dumnezeu... Să facă o minune!».
Limba Germană, pisica Hera și părintele Drăghici
În camera unde trăiesc toți trei nu e decât Alexia. Buchisește la manualul de germană și se joacă, involuntar, cu coada pisicii. O vedem prin geam. Ne-a povestit că pe pisică o cheamă Hera, ca pe zeitatea greacă, protectoarea căminului și a femeilor măritate. Iar germana o învață pentru că «îi place doamna...». Întâi își dorește să devină doctor să o ajute pe mama ei. Și apoi, când mama o să se vindece, profesor, că «eu sunt topită după copii...». Îl așteaptă pe preotul Drăghici pentru că el era singurul care-i aducea daruri de Sfinții Mihail și Gavril. Știe că acum e și el bolnav, dar are să se facă bine pentru că ea și Dumnezeu îl iubesc. Părintele Drăghici e părintele spiritual al Alexiei și ocrotitorul ei. Și ea ar fi un copil fără griji dacă nu ar simți că pentru mama ei timpul trece altfel. Mai repede! Prea repede! Și, dacă ar ști cum să o facă, Alexia ne-ar ruga și ea pentru mama ei... Și pentru toate mamele din lume, că până se face ea mare și ajunge doctor mai e puțin. Dar multe dintre mame nu mai au timp să aștepte nici măcar puținul ăla. Și fiecare zi contează!
14 Noiembrie 2020, 17:15 (10594 vizualizări - 5 comentarii)
Dramele neștiute ale orașului
Jucăriile «stricate» ale lui Moș Crăciun
Focar de infecție pe scara unui bloc din Slobozia
Comentariile cititorilor:
(18 Noiembrie 2020, 21:26)
Mă ofer șofer la București din 5 decembrie fără nicio obligație. Voi lua legătura cu redacția.
(16 Noiembrie 2020, 11:44)
numărul de telefon al doamnei Cecilia Știucă este 0726/387.023
cont IBAN RO95 BTRL RONC RT05 3160 4701, Banca Transilvania
(14 Noiembrie 2020, 22:15)
RMN se face și la spitalul judetean
(14 Noiembrie 2020, 21:32)
Un cont la banca ceva???poate asa se vor gasi oameni cu suflet mare care pot da o mana de ajutor!!!Cu drumul la Bucuresti o pot ajuta eu fara niciun cost,Multa sanatate va doresc!!!
(14 Noiembrie 2020, 19:24)
Atita lucru pot. Sa ma rog la bunul D-zeu sa facă o minune pentru voi. Eventual dacă-mi ramin bani după ce-mi procur medicamentele din pensie(800)vreau un nr de telefon sa vorbim.