REPORTAJ
Bărăgan, 18/19 iunie 1951
Amintiri din Deportare...
bonus: Gânduri de mulțumire pentru Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan «Timișoara»
Anul acesta s-au împlinit 70 de ani de la o tragedie despre care istoria contemporană a României încă refuză să vorbească: Deportările în Bărăgan. În noaptea de Rusalii a anului 1951, 40000 de oameni din Banat au fost forțați de autoritățile comuniste de la București să-și părăsească domiciliile și să se mute forțat în Câmpia Bărăganului, sub amenințarea armelor. Considerați «elemente nesănătoase» sau «dușmani ai poporului», oamenii au fost mutați în colonii de muncă și obligați să ia viața de la zero... Stabilit la Fetești, Gheorghe Moisei (88 de ani) a trecut de două ori prin experiența deportării. A fost obligat să plece din Basarabia în România, apoi din Banat în Câmpia Bărăganului. Pe chipul și în sufletul bătrânului, momentele celor două deportări au rămas întipărite...
Din Basarabia în România Cu 70 de ani în urmă, autoritățile comuniste din România au decis o «igienizare» a granițelor țării cu Iugoslavia. Decizia a fost luată pe fondul relațiilor tot mai tensionate dintre Iugoslavia și URSS. Astfel, pe o distanță de 25 de kilometri de la granița țării noastre cu Iugoslavia s-a dispus dislocarea populației. Și pentru că în România nu exista o Siberie, a fost aleasă Câmpia Bărăganului. Decizia nu a fost deloc întâmplătoare, având în vedere clima extremă a acestei zone. Dislocarea populației din Banat s-a făcut într-o singură noapte: 18/19 iunie 1951. Amenințați cu armele, peste 40000 de oameni au fost obligați să-și lase agoniseala de-o viață, să urce în trenuri de marfă și să plece în Bărăgan... Gheorghe Moisei avea pe atunci 18 ani și mai trecuse o dată printr-o experiență similară. În 1944 a fost deportat cu întreaga familie din Basarabia, în România. Stabilit inițial la Râmnicu Vâlcea, a plecat apoi alături de părinți în Banat, în speranța că ar putea să ia viața de la început. N-a fost deloc așa... «Aveam 11 ani când am plecat din Basarabia, în toiul nopții, și am ajuns în România. Am stat inițial în județul Vâlcea, apoi în 1946 am ajuns în Banat, în satul Birda. Am crezut că aici ne va fi bine... Reușisem să ne întregim toată familia. Dar, în 1951, autoritățile comuniste au intrat peste noi în casă și ne-au spus că trebuie să plecăm în altă parte!» își amintește bătrânul.
Viața într-o colonie de muncă În ochii bătrânului încă se mai oglindesc imaginile pe care le-a văzut în noaptea de Rusalii a anului 1951. Soldați care mărșăluiau pe străzi cu arma în mână, oameni care mergeau încolonați către gara din Birda, trenurile de marfă în care el și familia sa au fost urcați și trimiși în Bărăgan. «Au venit la poartă, au scos o listă cu nume și au început să citească. În casa în care locuiam noi era și o familie de nemți. Noi eram 10, ei erau 6 suflete. Ne-au luat pe toți, ne-au amestecat și apoi ne-au urcat în trenuri... Trenuri de marfă... Am mers așa mai multe zile, nu-mi amintesc exact câte. Ne-am trezit în Gara Bărăganu, acolo unde am coborât cu toții!» rememorează bătrânul. Familia lui Gheorghe Moisei a fost apoi mutată în colonia de muncă Movila Gâldăului, cunoscută astăzi sub numele de Pietroiu. «Am primit un petec de pământ în care erau bătuți niște țăruși și am fost obligați să ne amenajăm o locuință... Apoi de dimineață și până seara munceam împreună cu frații mei, cu mama și cu tata. Am îndurat multe greutăți, a fost cumplit...» își amintește bătrânul.
Un om diferit După 1956, autoritățile comuniste au permis cetățenilor deportați să părăsească localitățile transformate în colonii de muncă. Adaptarea la noile condiții sociale a fost dificilă, mai ales că oamenii au fost respinși de ceilalți și discriminați. Tânărul Gheorghe Moisei ar fi vrut să studieze la Facultatea de Drept pentru a înțelege mai bine de ce a fost obligat să îndure chinul Deportării. Regimul comunist însă nu i-a permis. «Oamenii din jur se uitau ciudat, se comportau nefiresc... Ne priveau cu teamă pe noi deportații. Am încercat 3 ani la rând să intru la Facultatea de Drept. Am vrut să cercetez ceea ce s-a întâmplat cu noi. Nu mi s-a dat voie din cauza faptului că am fost deportat!» mărturisește bătrânul. A urmat în schimb cursurile Facultății de Economie Agrară și a profesat în domeniul Agriculturii și după 1989.
Gânduri de mulțumire
În momentul de față, în România, drepturile cetățenilor deportați din Banat sunt protejate de legi speciale, datorită asociațiilor care i-au sprijinit. Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan «Timișoara» este una dintre entitățile care a avut un rol fundamental în obținerea acestor drepturi. Gheorghe Moisei vrea să mulțumească membrilor Asociației pentru sprijinul acordat deportaților și le transmite, prin intermediul ziarului nostru, gândurile sale: «Primiți, vă rugăm, sincerele noastre mulțumiri pentru sprijinul oferit. Preocupările și strădaniile dumneavoastră s-au concretizat în demersurile întreprinse pentru obținerea reglementărilor oficiale în vederea acordării drepturilor ce se cuvin persoanelor deportate. Punerea în aplicare a legislației în acest domeniu a creat condițiile corespunzătoare de viață fiecărei persoane deportate cât și a familiilor noastre. Dumneavoastră stimați reprezentanți ai A.F.D.B-„Timișoara“ și personalitățile publice și culturale, care prin prestigiul lor au contribuit la înfăptuirea cauzei nobile pentru care luptați, vă transmitem urări de bine, sănătate, și reușite în viață, o dată cu recunoștința ce v-o purtăm pentru alinarea durerilor suferite de persoanele care au îndurat ororile deportării...».
17 Iulie 2021, 13:40 (5530 vizualizări - 3 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(18 Iulie 2021, 17:11)
Nu sunt de acord cu tine, omul are condei, chiar scrie foarte frumos iar poveștile lui sunt pline de talc…. Chit ca sunt ciupite de mici greșeli gramaticale, textele lui par sa fie ale unei persoane foarte obișnuita cu literatura! Părerea mea, a unui cititor neinstruit.
(17 Iulie 2021, 16:07)
iar isi da Gogu cu parerea, desi e total pe langa subiect :))))
(17 Iulie 2021, 14:30)
Greselile facute de DEJ, care avea in coasta rusi. A fost o regula impusa de rusi. Din pacate s-au facut excese. Un neica nimeni, rupt in c.r de saracie, unu fara scoala, fara ideie de viata, unu care ani de zile lucra ca randas la oi, a fost numit de comuniti secretar de partid la o comuna. A luat cu imprumut o camasa de la un vecin, o pereche de nadragi de la evreu din colt pe datorie si o pereche de opinci facute de nae cizmaru din cauciuguri de motocileta ramase de la nemti. Asta, ION SARACU, avut o cariera fulminanta. Secretar de partid la comuna( s-a razbunat pe aia care aveau prin munca lor ceva, facusera ceva in viata- i-a declarat CHIABURI), avansat instructor de partid cu patru clase. Apoi partidul avand nevoie de cadre tinere si serioase, i-l gasim la departamentul securitati statului. Se lupta cu imperialismul si socetatea decadenta a burghezilor romani. Ala care, a plecat din bordeiul din Lacusteni, azi statea in casa fostului boier cantacuzino, avea volga la scara, nevasta proletara(lucra secretara de partid la scama), infiase trei copii(trendul) si avea uniforma kaki cu petlite albastre, grad de general. Generalii astia, colonei si maiori facuti la apelul bocancilor comunisti, au distrus vieti si suflete. Nu este tarziu sa recunoastem ca in trecut s-au facut excese. Dar va intreb, daca privim in viitor, suntem siguri ca acesti urmasi ai fostilor generali, colonei si maiori, nu sunt iar la butoane. Reseteaza, au cu ce, tot ce au confiscat bunici lor, aur si nestemate, ascunse in cimitire, ajung azi ca zestre de pornire la nepoti.