REPORTAJ

Scânteia: O viață cât un veac...

Într-o lume încărcată de atâtea provocări, este aproape imposibil să te gândești că ai putea trăi 100 de ani. Gheorghe Zaharia locuiește în Scânteia și, în urmă cu o săptămână, a împlinit un veac de viață. Veteran al celui De-al Doilea Război Mondial, câmpul de bătălie i-a predat primele lecții despre maturitate. Avea doar 22 de ani când s-a luat la trântă cu moartea și a reușit să o învingă. Pentru curajul de care a dat dovadă, dar și pentru faptul că este cel mai vârstnic localnic din Scânteia, autoritățile locale i-au conferit titlul de «Cetățean de Onoare».

Viața pe front În casa cu geamuri mari în care Gheorghe Zaharia locuiește pare că te întorci în vremurile în care bătrânul, care recent a împlinit 100 de ani, era tânăr. Pereții sunt încărcați de poze de familie făcute în tinerețe, dar și de câteva diplome de recunoștință față de eroismul de care a dat dovadă pe fronturile celui de Al Doilea Război Mondial, primite de-a lungul vieții. Experiența pe câmpurile de bătălie i-a marcat lui Gheorghe Zaharia întreaga viață și l-a pregătit pentru maturitate. Lecția a fost dură, aspră și greu de imaginat pentru noi ceilalți. Bătrânul își amintește dramele pe care le-a trăit în război, ca și când totul s-ar fi întâmplat ieri. A luptat pe frontul de Est, apoi în Munții Tatra din Cehoslovacia. A făcut foamea, a îndurat frigul și păduchii, și-a văzut camarazii murind sub ploaia de gloanțe... Se consideră doar norocos de faptul că n-a fost atins de gloanțe sau de șrapnelele obuzelor care explodau la câțiva metri de el. «Nu aveam mâncare, nu aveam de unde bea apă... Nu aveam unde să ne spălăm. Aveam păduchi pe noi... A fost foarte greu. Am venit acasă după o lună. Ne-au trimis mai întâi la Alba Iulia, apoi la Breaza... Acolo ne-au strâns pe 4 rânduri, iar un general a venit și ne-a vorbit despre curajul de care am dat dovadă în luptă...» rememorează bătrânul.

Cetățeanul de Onoare În semn de apreciere pentru eroismul de care a dat dovadă în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, autoritățile locale din Scânteia i-au pregătit bătrânului Gheorghe Zaharia un mic moment festiv. Invitat în sala de ședințe a Consiliului Local Scânteia, bătrânului i-a fost înmânată diploma de «Cetățean de Onoare» al localității. Este pentru prima dată în ultimii 7 ani când administrația locală din Scânteia conferă acest titlu. Gheorghe Zaharia a devenit astfel cel de-al 10-lea «Cetățean de Onoare» din localitate. «A fost un moment emoționant pentru noi, mai ales că dumnealui este cel mai vârstnic cetățean pe care comuna Scânteia îl are... Îi dorim să fie sănătos și să se bucure de viață în continuare!» a declarat Georgeta Ilie, primarul localității Scânteia. Bătrânul a așezat diploma pe care a primit-o în camera sa, la loc de cinste. «Mulțumesc pentru că s-au gândit la mine... Să trăiești 100 de ani nu-i de colea! Viața mea a fost una liniștită. Am un băiat și două fete. Băiatul stă cu mine și are grija mea, iar fetele, una locuiește la Ianca de Brăila, iar cealaltă la Slobozia... Am doi nepoți și șase strănepoți. Am avut o viață simplă și ne-am bucurat de tot ce ne-a dat Dumnezeu... Eu, la viața mea, am fost rotar, am făcut căruțe!» spune bătrânul. La cei 100 de ani pe care i-a împlinit, Gheorghe Zaharia este bucuros că are cine să-i ofere sprijin. «Am rămas la Viorel, băiatul meu cel mare... El are grijă de mine toată ziua. Este ca mama mea...» spune bătrânul.

«Tatăl meu m-a educat!»
Viorel Zaharia are 71 de ani și este cel mai mare dintre cei trei copii pe care bătrânul Gheorghe Zaharia îi are. Îi poartă tatălui său un deosebit respect. «Îi mulțumesc pentru că m-a educat și a avut grijă de mine. Am zis că acum este rândul meu să am grijă de dumnealui. Este tatăl meu și-l iubesc foarte mult...» ne-a declarat Viorel Zaharia.

9 Octombrie 2021, 12:20 (6578 vizualizări - 2 comentarii)

Comentariile cititorilor:

Corcodel de la Dumitresti:
(9 Octombrie 2021, 23:55)
Acum trei mi de ani, cand m-am nascut eu, aveam o tara care se numea ROMANIA. Si in tara asta, traiau zane bune si zane rele, de asta rele sa uitam, le trimitem la altii sa le bage ei la produs. In acele timpuri, apuse , dar neuitate, lumea avea respect si consideratie, pentru cei scoliti, pentru oamenii cu carte. Invatatorii din sate si comune, au fost deschizatorii de drumuri, au insuflat copiilor de tarani, dragostea de carte si aplecarea catre stiinta. Este bine ce se intampla la Scanteia, poate ca fiind o comuna asa de indepartata, a ramas in inima locuitorilor traditia nealterata, NU A PATRUNS VIRUSUL VITEZEI SI A NEPASARII UMANE. Am trecut aseara, la pas, toata comuna> Vroiam sa retraiesc, serile de toamna ale copilariei mele, cu miros de frunze arse, intr-o comuna de baragan. Va asigur, ca nu exista nicaeri in lume, un loc care sa egaleze baraganul romanesc. Bun,am ramas surprins, cand trecand pe langa mine, o copila de 7-9 ani, mi-a spus """SARUT MANA, DOMNULE"''. Domn, nu am fost niciodata, am trei facultati cu licenta , dar nu m-am considerat niciodata domn. Nicioadata in acesta viata nu am ramas blocat, am fost in teatre de operatii, am omorat oamenii cu miile , am salvat zeci de mii de vietii. Copila mergea la magazinul de la strada, trimisa de mama ei sa cumpere paine. La cele 5 paini cumparate, vanzatoarea, cu suflet si inima de om, am vazut ca ia dat fetei, o mica ciocolata, fara plata. La plecare, fetita asta de taran, care poate da lectii de viata la ministrii, a spus vanzatoarei din magazin: """"" Sarut mana tanti Geta, pe maine, DOAMNE AJUTA!!!!""""

Balan Ghe.:
(9 Octombrie 2021, 14:46)
FELICITARI PRIMARITA MEA DE SUFLET SI INIMA!!!! Bregite a lu Bardo, cum te numesc din apreciere si recunostinta, pentru ca ai reusit, sa ridici o comuna de tarani, cum suntem toti, la un standard la care altii viseaza. Sa fie clar, nu suntem rude, nu ne cunoastem, dar recunosc in acciunile ei, poporul adevarat, ce as fi facut eu, tu, el, daca am fi fost alesi de EI. DACA MERGI ASA, ALATURI DE OAMENI, O SA AI IN SCANTEIA, CEVA CARE SE CHIAMA """ RECUNOASTERE""". O sa ramai, pentru ei, oameni intre oameni si atunci cand se vor raporta, la epoca ceausescu, vor spune: '''Ba vecine, tot mai bine, a fost pe timpul lu Bregite a lu Bardo, ca era si frumoasa, si vorbea cu lumea, nu era fandosita, cu trei de galeti de ipsos vopsita, NU recita la microfon, formula la ion si clor. Aplecarea, catre batrani, este magnifica, daca ai suflet si inima sa asculti ce spun, sa inmagazinezi informatia si sa o stochezi, cu accesare zilnica, esti mai tare ca supermenul lor. Inca odata, FELIITARI, DOAMNA PRIMAR!!!

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Scânteia: O viață cât un veac...

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: