REPORTAJ

Mărțișoarele croșetate ale doamnei Larisa

Plouă cu ele. Sunt pe toate tarabele. Pentru toate buzunarele... De la cele de doileicincizeci, făcute de chinezi, la cele de treisutedelei, din polimeri arși în cuptoarele cu microunde. Coșari de tinichea, inorogi de plastic, buburuze de hârtie cerată, broșe de metal suflate cu un aur îndoielnic, ghiocei la suprapreț, lalele, narcise, anemone la ghiveci, parfumuri no name, funii împletite în alb și roșu... E 1 Martie, e o industrie, e musai să dai un Mărțișor, două, cât mai multe, cât mai ieftine, ca să le poți dărui tuturor celor dragi, să nu ratezi pe nimeni și să fie toată lumea mulțumită și să aibă o primăvară frumoasă.

Primul Mărțișor nu se uită niciodată Pe doamna Larisa Bucur o găsiți peste drum de Centrul Cultural «Ionel Perlea». Departe de epicentrul comerțului cu Mărțișoare. Pentru că nu vinde orice fel de Mărțișoare. Mărțișoarele ei sunt... croșetate. Acum are 57 de ani. Și anul viitor se împlinesc 40 de ani de când a făcut primul ei Mărțișor croșetat. Pentru doamna învățătoare... Și-l aduce aminte ca acum. «Era un trandafir roșu cu un șnur alb. Pentru că eram copil a însemnat mult... M-a învățat mama! Și pe ea, bunica. De fapt, eu pe bunica o moștenesc, că ea făcea din orice fir de lână ceva... Mereu croșeta câte ceva, făcea un ciucurel pentru orice. Iar eu am moștenit-o, trebuie că e genetic! Și îmi place, pentru că nu mă plictisesc niciodată. Pot să împletesc o oră sau pot să împletesc toată ziua... Uneori și toată noaptea, dacă am ceva de făcut și îmi place. Uite, aici croșetez un picioruș alunecat, așa îi spune. Vin pe 18 ochiuri, mă întrorc pe 18 ochiuri. Nu e simplu deloc. Dacă nu sunt atentă, trebuie să deșir și să o iau de la capăt!» ne spune împletind lâna unui trandafir galben ca lumina soarelui. Nu face doar Mărțișoare. În 40 de ani de când se îndeletnicește cu croșetatul, doamna Larisa a descoperit că poate face aproape orice, de la veste de lână la păpuși pentru copii. «Totul începe de la fire. Când mă apuc de lucru am peste 100 de fire în față. Mohair, lână, bumbac, ață... orice! Și mă gândesc ce am de făcut. Un trandafir, o broșă, o jucărie... Depinde de comandă, de dispoziție, de inspirație. Dar întotdeauna ajungi să îndrăgești lucrul pe care îl faci!» spune râzând.

Meseria de «croșetăreasă» Meseria de «croșetăreasă» nu e în nomenclatorul meseriilor din România. Iar doamna Larisa nici nu crede că se poate trăi din asta. De aceea, când vine sezonul Mărțișoarelor, doamna Larisa se urcă în fiecare dimineață în autobuzul care o aduce de la Traian și vine cale de 30 de kilometri până la Slobozia ca să-și vândă Mărțișoarele. Însă specialitatea ei sunt florile croșetate. Narcise, lalele, trandafiri, ghiocei... Croșeta ei e magică, iar îndemânarea sa nu are limite: «Nu toată lumea își permite să cumpere... Dar cea mai mare bucurie a mea e când cineva se oprește și admiră munca mea. Atunci nu-mi mai trebuie nici bani, nici nimica... E o dovadă că n-am muncit degeaba. Și chiar dacă nu se poate trăi din asta, aprecierea celor din jur te ajută să mergi mai departe, să te întorci și la târgul următor, și în anul următor...». Iar visul cel mai frumos al doamnei Larisa Bucur e ca într-o bună zi să-i învețe pe copii meșteșugul care i-a adus atâta bucurie de-a lungul anilor. «Aș vrea ca autoritățile să ne ajute să dăm mai departe ce am învățat sau ce am deprins singure... Sunt convinsă că orice copil, băiat sau fată, poate deprinde croșetatul. Am citit că e o formă de terapie. Și sunt convinsă că e mai util să croșetezi decât să stai toată ziua cu ochii în telefon!» spune convinsă de dreptatea ei.

Tratament pentru depresie
Doamna Larisa nu e singură. Colega ei de «Mărțișoare», Simona Ruginescu, lucrează la rându-i Mărțișoare hand-made. Și, asemeni doamnei Larisa, speră că într-o bună zi lumea se va schimba: «Eu sper că prin educație lumea se poate schimba. Noi încercăm să ne învățăm copiii, iar ei vor putea să-și învețe, la rândul lor, copiii... Ce facem noi nu e un meșteșug. E mai degrabă o îndeletnicire. Și, îmi place să cred, o formă de terapie împotriva depresiei care este boala secolului. Iar dacă faci cu plăcere, nu mai e muncă... Devine pasiune! Și ai ce oferi în schimbul chinezăriilor care inundă piața de fiecare 1 Martie...». Le lăsăm pe cele două doamne visând să schimbe lumea cu Mărțișoare croșetate și brățări hand-made personalizate. E primăvară, avem voie să visăm că orice e posibil!

1 Martie 2023, 20:25 (16926 vizualizări - 2 comentarii)

Citiți și:
Mărțișoarele copilăriei
Slobozia: Atelier de confecționat mărțișoare la Muzeul Județean
Slobozia: Atelier de confecționat mărțișoare la Muzeul Județean
Mărțișoare din partea polițiștilor ialomițeni

Comentariile cititorilor:

lux:
(2 Martie 2023, 14:43)
Vai ,câtă transmitere genetică în ale croșetatului !

Eu, M.:
(1 Martie 2023, 22:03)
Din păcate, puțini oameni știu să aprecieze lucrurile confecționate manual. Și eu sper că ne vom schimba apetitul pentru chinezării.

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Mărțișoarele croșetate ale doamnei Larisa

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: