REPORTAJ

Voluntari pentru fericirea copiilor

«Implicați în comunitate» este un proiect de voluntariat susținut de Asociația «Fratele Eremia». Coordonatorul proiectului este Adrian Cojoc, iar în cadrul acestuia sunt implicați la acest moment 90 de tineri din liceele Sloboziei. Concret, cei 90 de tineri ajută «voluntar» elevii de ciclu gimnazial la teme. În realitate, liceenii-voluntari oferă copiilor «accesul la fericire». «Aici e o lume a fericirii unde toate grijile dispar. Și ale noastre și ale celor pe care îi ajutăm...» mărturisește Daria Copăceanu, o voluntară de numai 17 ani.

Așa ceva nu există pe lume E greu să crezi că niște liceeni reușesc acolo unde profesorii au eșuat. Și e și mai greu să înțelegi cum se întâmplă minunea asta în Centrul «Implicați în comunitate» de pe Ana Ipătescu din Slobozia. În fond, e doar unul dintre zecile de centre asemenea, cu pereți pictați de generațiile de copii care s-au perindat prin el, ore after-school și ore de educație non-formală. Adrian Cojoc confirmă: «Nu e niciun secret. Fac asta de 4 ani și în fiecare an numărul voluntarilor crește! Nu știu care e secretul... De fapt, nu am niciunul. Ei vin aici pentru că îmi găsesc mereu timp să îi ascult. Întotdeauna au un umăr care să-i susțină, pe cineva care să îi asculte, cineva cu care să vorbească. Îmi fac timp pentru asta și nu regret niciodată...». Voluntarii ajung la Centrul «Implicați în comunitate» în clasa a X-a. Și rămân pentru totdeauna. Adrian Cojoc povestește că a surprins foștii voluntari ai Centrului, acum studenți sau oameni pe drumul lor, care revin în oraș și primul drum îl fac aici: «Vin aici înainte să ajungă acasă, se așează pe un fotoliu, se încarcă cu energia amintirilor și apoi se duc la părinți... Iar aceștia nu se supără. Înțeleg că locul lor e și aici...».

Voluntar pentru totdeauna Vrem să înțelegem și noi. Săli cuminți, cu pereții pictați cu personaje animate, o mansardă de studiu pentru cei interesați să învețe, un club pentru petrecerea timpului liber. Și copii. Copii de toate vârstele. Voluntarii Centrului fac teme în fiecare zi cu 11 copii din centrele de plasament ale orașului și alți 6 din familii defavorizate. Iar sâmbăta, o dată la două săptămâni, cu toată lumea. Practic, 250 de elevi de vârstă școlară din oraș și localitățile limitrofe ajung să beneficieze lunar de sprijin din partea celor 90 de voluntari ai Centrului care asigură permanența prin rotație. Cristina Ioana Cruceru are 17 ani și este elevă la Colegiul Național «Mihai Viteazul» din Slobozia. Se recomandă drept «tocilară»... Dar la Centru nu-i învață pe copii să «tocească», ci să se joace. A ajuns din întâmplare aici și a rămas pentru totdeauna: «Am realizat că atunci când ajut un copil am o satisfacție interioară ireală. Simt că îi ajut și că mă ajut pe mine să mă descopăr... Uite, sâmbătă ne-am jucat de-a Universul. Și ne-am ferit de asteroizi, și am fost curajoși, și am ajuns pe Marte... Dar nu fac mereu asta! Uite, de exemplu, o dată pe săptămână, ajut un copil dintr-un centru de plasament, de clasa a VIII-a, la teme. Și sunt fericită când înțelege ce îi spun pentru că știu că potențialul lui este imens și sunt convinsă că într-o bună zi va reuși!».

Schimbarea pe care tinerii vor să o vadă Pe unul dintre pereții Centrului e pictat un îndemn: «Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!». Într-alt colț de zid e un copac cu sute de frunze pe care sunt pictate numele celor care au crezut în acest îndemn. Daria Copăceanu a crezut și ea, asemenea Cristinei... Asemeni tuturor! Nu de la început. La început a venit așa, de curiozitate: «Nu știu ce să vă povestesc... Poate prima mea întâlnire cu copiii instituționalizați!? Mă priveau curioși, mă luau de mâini, mă trăgeau de haine. Unul m-a întrebat dacă știu să mă bat... N-aș fi crezut niciodată că voi fi în stare să le predau ceva, când eu însămi sunt o elevă. Dar apoi am înțeles că ce facem aici nu e școală, e „mentorat“. Suntem mentorii acestor copii și avem o responsabilitate. Și mai e ceva! Aici e o lume a fericirii unde toate grijile dispar. Și ale noastre și ale celor pe care îi ajutăm!». Glasul Dariei e convingător cum numai la 17 ani poate fi un glas. Și, dintr-o dată, înțelegem care este secretul. Iar Adrian Cojoc ni-l confirmă: «Învață unii de la ceilalți... Chiar dacă unul dintre ei are probleme sau o educație deficitară, se contaminează de la ceilalți și se schimbă. Iar acesta este singurul meu scop: să ofer acestor copii și tineri șansa de a se cunoaște pe sine!».

9 Noiembrie 2023, 14:05 (3084 vizualizări - 1 comentariu)