UNA PE SĂPTĂMÎNĂ

De-ale lui Caragiale

«Căci, iată, aci-i aci. Aci stă taina izbândei: în vorbele înalte, late și umflate. Ți-a dat ursitoarea, când te-a tras moașa de nas, multă istețime și... sfială de loc? Ai mai avut și noroc să’nveți ceva buche? Știi să porți condeiul (gramatica nu-i lipsă!)? Știi să le torni cât de groase pe nerăsuflate? Atunci ți-a pus Dumnezeu mâna’n cap... Te arăți îndrăzneț mulțimii! O iei de sus și repede; cu cât te-o înțelege mai puțin, cu atât o să te crează mai procopsit, și apoi, învârtește-o, răsucește-o, amețește-o, aiurește-o! Și după ce ai văzut că se ține năucită cu mâinile de cap, îi strigi tare, s’o asurzești: „Noi, contra partidului național? Noi, contra solidarității nației? Este o calomnie! Infamie!! Blasfemie!!! Noi, contra solidarității, contra partidului? Dar noi suntem ai partidului; da, ai partidului, cu... infima condiție ca și el să fie al nostru; noi urmăm partidul, fără să cerem în schimb decât un lucru de nimic: să ne urmeze și el pe noi... Așa dar întrebăm: de ce să mergem noi la el, și să nu vie el la noi, precum cer dreptatea, echitatea, lealitatea, în fine spiritul mo­dern? Aci, la spiritul modern, firește, lumea rămâne absolut tâmpită...».
(Stan și Bran, Articole politice, Ion Luca Caragiale-1911)
Așa scria Caragiale în 1911. Suntem la peste un secol distanță. Și, cu voia dumneavoastră, credem că nimica nu s-a schimbat. Așa că vă propunem să identificăm pe scena politică locală, în prăfuitul Bărăgan, personagiile. Că se apropie Alegerile, drăguliță Doamne, și noi tot votanți proști și specializați în «vot emoțional» rămânem...
Care va să zică, cine e Stan? Cine e norocitul pe care ursitoarele Alegerilor din 2020 l-au hărăzit cu istețimea, dar mai ales cu norocul de a câștiga Alegerile? Da, știm! Cu ajutor, de la partidul-mamă și tată și sprijin de la toți plozii de partid care s-au perindat pin fața noastră acum 4 ani. Dar le-a câștigat și de-atunci, bine-mersi, ne toarnă «cât de groase pe nerăsuflate», de ajungi să te și miri cum de-a ajuns așa de firoscos peste noapte...
Da’ Bran? Bran cine să fie? Cine e, dintre toți, îndrăznețul care cu cât cuvântă mai mult cu atât ne prostește mai tare, de nu mai înțelegem nici bruma de gramatică pe care am deprins-o la școală? Să fie celălalt? «Procopsitul» de dincolo? Trădatul de mai an și trădătorul de mâine?
Dară «noi», adică «ei», cum ar veni? Cine sunt «ei», care se recomandă drept «ai partidului, cu condiția ca și el să fie al nostru»? Sunt cei pe care îi vedem lingând blidele lângă «ei» tot mandatul pentru ca apoi să-i arate cu degetul și să latre subțirel când trec ținându-se de garduri, ziua în
amiaza mare. Ori sunt cei pe care nimeni nu i-a văzut niciodată, hâzii din umbra Statului, păpușarii lui Stan și Bran, exponenții «deep state» și furii bicisnicelor noastre vieți?
Și că veni vorba... Noi, noi unde suntem? Noi, ăștia nemulțumiți de orice, noi, care vrem «să se facă» fără să ridicăm un deget pentru oraș, noi, cei care «alegem» în proporție de 60% să nu ne afișăm la vot... Suntem «noi» vinovați pentru că «ei» există! Ori poate pentru că existăm? Ori poate că rămânem tâmpiți atunci când ne asurzesc trâmbițând despre «spiritul modern» al orașului?
Și ce ar trebui să facem? Să ne rușinăm că după 34 de ani de viață publică calpă nu mai credem o iotă din ce silabisesc? Să le purtăm războaiele meschine și mizere, în numele unei dreptăți pe care n-am văzut-o niciodată de la nimeni? Pentru a trăi iluzia li­bertății și a liberului arbitru? Să îi protejăm cu votul nostru de cartelurile de partid sau, după caz, de DNA-ul care i-a prins furând mai mult decât ceilalți?
Ei, bine, la toate aceste întrebări, rod al unor minți proaste, de tonomate, vă invităm să răspundeți dumneavoastră, cititorii. Asta dacă nu cumva puteți răspunde, mai înainte de toate și fără a greși, la întrebarea care le cuprinde pe toate: «Noi, la Alegerile astea, cu cine votăm? Cu Stanii ori cu Branii?».

25 Martie 2024, 13:20 (10433 vizualizări - 4 comentarii)