BÎRFE
culturale de-un milion. de euro.
• De când ialomițenii au descoperit cultura, autoritățile se dau de ceasul morții să ostoiască setea de spiritualitate a localnicilor. Altfel nu ne explicăm noianul de festivaluri, recitaluri sau alte zile de localități sărbătorite cu pompă și nesaț, cultura prin spectacole fiind ramura vizată de rândurile următoare. Acuma, ce-i drept e drept, la festivalul acela longeviv de la Amara chiar ne-a plăcut. Am fost extaziați pe alocuri, mai ales că nănașa evenimentului, Alexandra-administrator public la Amara în timpul liber și sezonier director de Festival, chiar a susținut că «zilele acestea este despre voi», adică noi, ăștia bolnavi după acte culturale. Revenind, ne-a plăcut intens, profund și lipsit de remușcări. Nu am înțeles de ce, pentru prima oară în istoria cea lungă Festivalului, de cel puțin 57 de ediții, au lipsit oficialitățile județene. Nu tu Președinte de Consiliu, nu tu prefect, nu tu europarlamentar, nu tu deputat... A rămas singură nănașa Festivalului să întâmpine însetoșații de cultură, cuprinsă vădit de emoții și privind lung spre scaunele fără autorități. Oricum, a fost frumos. Nu la fel de minunat a fost când, fără să dorim intenționat, am început să contabilizăm ceea ce mirabolantul Festival a presupus din punct de vedere economico-financiar. Cumva, să știți, s-au cheltuit puțin peste vreo 250.000 de euro, «80% fiind contribuția Consiliului Județean» după cum ne-a informat nănașa Alexandra-administrator public la Amara în timpul liber și sezonier director de Festival. Că a fost prea puțin sau prea mult nu e treaba noastră. Căci, oricum, cultura nu are cum să fie apreciată financiar la adevărata valoare și, irefutabil, nănașa Alexandra alături de fratele Lucian au oferit publicului adevărate lecții de intelectuali rasați în ceea ce privește extracția purcoiului de euroi din cultura Festivalului. Adicătelea, belferii au oferit cu dărnicie contracte și contrăcțele despre care noi, ăștia ahtiați după ramura asta culturală, a spectacolelor prin festivaluri de gen, nici nu gândeam că pot fi ticluite și parafate. Au fost satisfăcute cum ar veni dorința arzătoare a poporului de cultură prin spectacole, dar și pofta nebună a unora de a încasa cu comision sute de mii fără milă din bugete.
• Fără de sume neapărat de la bugetele locale sau județene, cultura s-ar duce pe pustii. Incomensurabilele valori pentru festivaluri, prin alocări bugetare de-nceput de an, sunt un picuț ulterior modificate, căci toate devin mai scumpe pe zi ce trece și cultura, firesc, costă mai mult. Spre exemplu, Festivalul ăsta cu care se mândrește Centrul Cultural, împărțit în două secțiuni, de canto și dirijat. Cumva, a ajuns și el la aproape 100.000 de euro. Sau puțin peste. Sau la altele, ale Centrului de Conservare și Promovarea șamd, care depășesc 150.000 de euro. Nu mai spunem de «La Casa Tudorii», pentru care se depășesc alte 150.000 de euro. După cum v-am spus, cultura nu are preț și ramura entertainment a culturii bate lejer spre milionașul de euro, spectacolele, recitalurile și alte mizilicuri fiind sparte în contrăcțele mărunte și îndeajuns buchisite pentru a nu se prinde nimeni că se plătesc, dublat, filmări audio-video ale aceluiași eveniment sau cazări/mese pentru mult mai multe persoane cu statut de invitat remunerat. Dar cine are timp să ia la mână toate cele contrăcțele în condițiile în care se săvârșește un act de cultură, aparent deosebit în esență și special spoit la suprafață? Cine să constate că dezmățul pe bani publici poartă numele de cultural event în condițiile în care nenumărați artiști abia reușesc să domolească dorul de cultură al ialomițenilor?
• Ne e și teamă să ne gândim la cheltuielile ultimului act cultural săvârșit cu atâta patos la sfârșitul de săptămână precedent. Nu știm exact dacă s-a mers pe rambursarea anilor precedenți, căci am fost mult prea ocupați să numărăm sutienele aruncate pe scenă către sau în Dani Mocanu. «Mulțumim la domnu’ președinte Leonida, și la domnu’ președinte de Consiliu Județean, și la domnu’ primar de Slobozia...» s-a auzit cultural la boxe când interpretul remunerat cu comision ajunsese la 15 sutiene. Am apreciat nespus când, într-un exces de zel, polițiștii au oprit bolidul lui Tzancă, cotrobăind după ceva substanțe interzise. Că nu au găsit e altă problemă, dar măcar au integrat actul de cultură în contextul consumului. Pentru necunoscători, în perioada 8-10 august curent, Slobozia a sărbătorit «Zilele Romilor», Consiliul Județean Ialomița și Primăria Slobozia contribuind pecuniar la desăvârșirea acestui act cultural de mare însemnătate.
• La final am lăsat ceea ce autoritățile vor să ne facă a pricepe și noi nu înțelegem nici în ruptul capului. Autoritățile doresc să armonizeze cultura cu sportul și în acest sens au lansat un afiș plus ceva filmulețe de gen cu Conacul Bolomey drept simbol al unei competiții de tenis de câmp. Lăsând la o parte vrăjelile ieftine ale organizatorilor, o asociație reinventată după ce a fost «bubuită» o alta, cum că Bolomey ar fi parte a culturii tenisului de câmp, bietul conac s-a trezit pus pe un afiș de prezentare de parcă la Cosâmbești s-a inventat sportul alb iar Ilie Năstase e fiul satului-aparținător Gimbășani. Să adăugăm altă sută de mii de euro pentru stingerea setei culturale prin sport, cu mențiunea că asociația aia organizatoare nu deține patrimonial mai nimic în legătură cu tenisul de câmp, evidențiind doar o relație cu o Federație mult prea ahtiată după fonduri, indiferent de natura acestora. Așadar, «cultură prin sport și sport prin cultură», un slogan inventat ad-hoc pentru a justifica arzătoarea dorință de bani publici.
14 August 2025, 18:10 (10470 vizualizări - 0 comentarii)
