Pășunatul, INTERZIS în Ialomița!

În Ialomița administrațiile locale continuă să aplice legea după ureche. Urechea e a consilierilor locali, iar vocea pe care aceștia o ascultă, cea a primarului, este mai convingătoare decît legile și reglementările în vigoare. În cazul ordinului 210 (pentru modificarea și completarea Strategiei privind organizarea activității de îmbunătățire si exploatare a pajiștilor la nivel național), 12 dintre consiliile locale ale județului Ialomița au decis că «pohta» administrației locale este mai presus decît legea și au refuzat concesionarea acestor terenuri. În consecință, la acest moment, Prefectura Ialomița a acționat în contencios administrativ aceste autorități, iar procesele sînt în curs. Mai interesantă decît decizia de încălcare a legii se dovedește însă motivația autorităților, pe care o vom explica în cele ce urmează.

Unde-i lege, e tocmeală
Ordinul 210 din 2009 a fost emis de ministrul Agriculturii și conține, în esență, o serie de măsuri pentru modificarea și completarea Strategiei privind organizarea activității de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor la nivel național, pe termen mediu și lung. Printre aceste măsuri se numără și aceea de concesionare a pășunilor către terți, măsură salutară în condițiile în care, anual, sute de hectare de teren se transformă în pîrloage și sărături sau sînt exploatate fără discernămînt. Numai că în Ialomița, această încercare de dinamizare financiară a unui sector considerat neproductiv, s-a izbit de refuzul administrației locale de a pune în aplicare ordinul. Astfel, primăriile din Borănești, Cocora, Bucu, Ograda, Coșereni, Jilavele, M. Kogălniceanu, Drăgoești, Perieți, Valea Măcrișului și Sfîntu Gheorghe au refuzat să supună aprobării consiliului local hotărîrile privind concesionarările de islazuri. Iar dacă au făcut-o, presați de atenționările repetate ale Prefecturii Ialomița, consilierii locali, în marea lor înțelepciune, au respins aceste demersuri declarîndu-le neîntemeiate.

Prefectura luptă cu morile de vînt
Ordinul 210 ar fi trebuit aplicat începînd cu 1 februarie 2010, dată după care autoritățile locale aveau obligația să demareze procedurile de concesionare a islazurilor comunale. Practic însă, în cele 3 luni care au trecut de la termenul precizat, administrațiile locale nu au făcut decît să tergiverseze lucrurile, blocînd permanent accesul concesionarilor la suprafețele solicitate. Mai mult, autoritățile locale au ignorat și una dintre prevederile exprese ale Ordinului, respectiv cea care recomanda cu prioritate concesionarea islazului «asociațiilor crescătorilor de animale legal constituite».
Așadar, pentru localitățile unde Ordinul a fost ignorat, iar reglementările acestuia încălcate flagrant, Prefectura a anunțat deja atacarea hotărîrilor în contencios administrativ. «În momentul de față, avem mai multe localități care nu au adoptat această hotărîre, fapt care este ilegal. Inițial au fost mai multe, dar pe o parte dintre ele le-am convins prin intermediul corespondenței purtate în ultimele luni. Pentru cele rămase nu există altă alternativă decît cea a atacării acestor hotărîri în contencios administrativ și declararea lor drept nelegale» afirmă prefectul Mădălin Teculescu vizavi de acest subiect.

Pășunile, obiect de troc electoral
Paradoxal, niciuna dintre administrațiile locale nu a motivat în vreun fel în corespondența purtată cu Prefectura refuzul de a pune în aplicare ordinul 210. Nici n-ar fi putut, ne permitem noi să apreciem, pentru că motivele reale are refuzului celor 12 administrații locale sînt de-a dreptul penale. Potrivit informațiilor culese de noi din teritoriu, islazurile comunale sînt considerate de autoritățile locale drept unul dintre obiectele de troc pentru alegeri, pe principiul «Eu te las să paști vaca gratis, tu mă alegi la primărie».
Un alt motiv pentru care administrațiile locale refuză să pună în aplicare ordinul 210 îl reprezintă fondurile europene. Conform Axei 2 a Planului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR)-«Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural», administrațiile locale primesc fonduri europene pentru fiecare hectar de islaz fără a cheltui un ban pentru întreținerea lor. Deși mici, aproximativ 100 de lei pe ha, aceste fonduri reprezintă o sursă de venit pe care edilii locali o pot gestiona fără a da, practic, socoteală nimănui.
Există evident și reversul medaliei. Unele dintre administrațiile locale aflate la acest moment în culpă invocă procesul de retrocedare, neîncheiat nici pînă la această dată. Potrivit reglementărilor în vigoare, 6% din suprafața agricolă a localității trebuie păstrată pentru eventuala retrocedare a terenurilor agricole, acolo unde această retrocedare mai poate fi făcută în natură.
Toate aceste argumente, fie ele pro, fie contra, nu fac decît să confirme concluzia finală: indiferent ce spune legea, în Ialomița rurală, pînă și pășunatul este permis doar cu acordul primarilor!

(articol apărut în Independent nr. 502/02.06.2010)

1 Ianuarie 2011, 09:14 (21342 vizualizări - 0 comentarii)