REPORTAJ
Traian Ionescu, cel mai vechi judecător din Ialomița
Un judecător poate ajunge să judece pînă la 100 de cauze zilnic. O muncă de Sisif pe pe care avocații pledanți susțin că n-ar face-o nici plătiți în aur. Președintele Tribunalului Ialomița, Traian Ionescu, o face de 49 de ani. O viață de om într-o funcție pe care cei mai mulți dintre noi o invidiem, dar despre care cei care o cunosc spun că este o povară. O povară dulce, ar adăuga domnul Ionescu, dacă ar fi întrebat. Noi însă nu am făcut-o! Am întrebat în schimb cum s-a ajuns aici, într-un județ în care numai 10 la sută dintre cauze sînt de natură penală...
100 de dosare pe cap de judecător
Slobozia are 24 de judecători: 18 la Tribunalul Ialomița și 6 la Judecătoria Slobozia. Mai are 9 la Fetești, cu care judecă pînă la 5000 de cauze pe an și 8 la Urziceni, cu care a soluționat în 2010 circa 4500 de dosare. Fiecăruia dintre ei îi revin, în medie, pînă la 100 de dosare zilnic. Asta pentru că în cursul anului 2010 numărul de dosare pe rolul instanțelor locale de judecată a crescut cu 28%. O creștere impresionantă, pe care judecătorii o resimt. Și pe care președintele tribunalului, Traian Ionescu, după 49 de ani de viață petrecută în sălile de tribunal, o explică laconic și resemnat: «Legea este prea stufoasă. E nevoie de o nouă reformă. Vă dau un exemplu! Uite, aici am un dosar... Unul din alea 100 despre care vorbiți! Aici am 47 de martori! Am obligația să-i ascult pe toți... Dar mie mi-a luat 4 ore doar să audiez părțile vătămate! Din afară se vede ușor, dar aici, înăuntru, e muncă de ocnaș. Iar cu reforma e greu! Fiecare vine cu ideea lui de reformă și nu știm unde să ajungem. Așa am ajuns să avem trei coduri paralele care au coexistat. Și sînt sigur că și astea care vor veni sînt prost făcute!».
Care ar fi soluția? După o jumătate de veac petrecută prin instanțele de judecată, Traian Ionescu crede că ea e simplă, ca toate soluțiile bune: «Trebuie să apelăm la specialiști. Niciodată, pînă acum, nu s-a vrut acest lucru! Cum să dispui în 24 de ore, în condițiile în care primești dosarul cu 3 ore înainte de expirarea termenului de arestare și ai trei volume de dosar?...».
Securitatea vs Justiția înainte de ’90
De la sutele de dosare judecate zilnic de judecătorii completelor locale de judecată, discuția alunecă firesc în trecut. Traian Ionescu a venit în Ialomița în 1972, devenind judecător la numai 24 de ani. Și în cei 49 de ani care au trecut de atunci a văzut de toate. Poate prea multe. Acum își aduce aminte senin despre ele: «După ’90 s-a speculat mult problema informatorilor printre judecători. Dar a fost o falsă problemă. Exista chiar o reglementare la acea vreme care interzicea Securității să-și racoleze informatori din rîndurile judecătorilor. Nu spun că n-or fi fost. Dar aici, la Ialomița, nu erau! Exista o mîndrie a branșei. Și chiar o anumită animozitate, plecînd de la acest lucru. Și nici partidul nu se implica în luarea deciziilor. Nu vorbesc de ce se petrecea înainte de judecare. Eu vorbesc de ce era după aceeea. Odată ajuns aici, nu se mai interesa nimeni de tine. Justiția își urma cursul...».
După ’90 însă, lucrurile n-au mai fost la fel. Și nici nu vor mai fi, crede Traian Ionescu: «Nu mai există certitudini! Dar, eu unul, nici nu am îndoieli, că altfel aș întoarce dosarul, aș cere mai multe probe... Numai că, în spatele unei decizii, acum sînt toate lucrurile urîte. Șmecheriile avocatului, declarații false, mă rog, tot circul de care avem parte cu toții... Un păienjeniș de lucruri nenorocite care aruncă o umbră asupra Justiției...».
Victorii puține, amintiri cît pentru o viață
În ciuda situației, Traian Ionescu nu-și dorește să-și schimbe meseria. E drept, uneori regretă că nu s-a retras la timp, precum alți colegi ai săi: «Era un președinte la Urziceni, unul Dobrican , un excepțional judecător! Și, la un moment dat, mi-a spus: „Mă, vezi că eu plec din sistem, e un post de inspector în Ministerul Justiției pe probleme notariale“. A stat un an și apoi s-a făcut notar. S-a îmbogățit peste noapte. Nu mi-a părut rău! Așa cum v-am mai spus, există o mîndrie profesională în fiecare branșă...».
După aproape o jumătate de veac petrecută prin sălile tribunalelor din tot județul, lui Traian Ionescu i se pare că viața de magistrat a fost frumoasă în ciuda sutelor de dosare pe care trebuie să le parcurgă zilnic. Și se bucură că timpul a avut răbdare cu el și chiar i-a oferit, cînd și cînd, victorii de care să-și aducă aminte.
«La 27 de ani eram tînăr judecător. Era unul, îmi amintesc ca acum, condamnat pentru doi ani... La 3 luni, soția îi spală pantalonii și găsește o chitanță semnată de către directorul societății. O chitanță de mînă semnată de un director?! Audiez șoferul, ăla îmi spune că a dat banii directorului... Am dispus eliberarea lui de îndată, schimbînd soluția. Procurorii, bineînțeles, au luat foc. Pentru un judecător așa de tînăr, la vremea aia, a fost o obrăznicie. Dar, în primul rînd, a fost o șansă pentru omul ăla. Mereu mi-am propus să-l întîlnesc, dar n-am reușit niciodată...» mai spune judecătorul.
Și mai are un regret Traian Ionescu: «În anul în care am devenit eu judecător, în 1972, era pe repartiție și un post de ziarist. Nu l-am prins, că n-am avut medie! L-a luat ăla cu nota cea mai mare. Dacă l-aș fi apucat, altfel stăteau lucrurile acum. Stăteați dumneavoastră în locul meu și eu puneam întrebările, nu-i așa?...».
7 Martie 2011, 18:51 (20126 vizualizări - 1 comentariu)
Existența grupărilor infracționale din Slobozia, greu de demonstrat de către organele judiciare
DSP Ialomița închide magazinul alimentar «La Bucurie»
Cartierul «Pepinieră» este construit ilegal
Comentariile cititorilor:
(5 Februarie 2015, 22:19)
In primul rand Traian Ionescu nu avea 71 de ani (49+24) in 2011, al doi-lea l-as intreba pe domnul judecator, de batrana carapace de ce nu pomeneste nimic, si nici de dughitul la cuptor! Poate ca nu va citi comentariu, dar daca da, cu siguranta stie despre ce vorbesc! La mai mare d-le Presedinte!