Ialomița va iriga 15 mii de hectare de teren agricol cu bani europeni

În urmă cu 2 ani, 7 din cele 26 de Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații au beneficiat de investiții de pînă la 1 milion de euro fiecare pentru modernizarea stațiilor de apă. Dintre cele 7 organizații, două se află la acest moment în pragul finalizării acestor investiții, respectiv retehnologizarea și modernizarea stațiilor existente. Este vorba despre OUAI Ograda și OUAI Murgeanca, unde la acest moment lucrările sînt în prag de finalizare. În ciuda investițiilor însă, prețul apei rămîne unul ridicat. Pentru a furniza apă cultivatorilor de cereale din zonă, ANIF Ialomița percepe tarife de pînă la 500 de lei pentru 1000 mc de apă. Prețul, explică Victor Zichil, directorul executiv al celor două OUAI, reflectă incapacitatea Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare Ialomița de a-și moderniza, la rîndu-i, instalațiile de pompare și repompare a apei: «Atîta timp cît statul nu investește în retehnologizarea sistemelor de irigații aflate pe care le are în proprietate, prețul apei rămîne ridicat!».

Bani europeni pentru sistemele de irigații
Înainte de 1989, Ialomița avea capacitatea de a iriga circa 100 mii de hectare, respectiv o treime din suprafața arabilă a județului. După 23 de ani, timp în care sistemele de irigații au fost exploatate abuziv, distruse sau abandonate, iar puținele rămase funcționale au ajuns să fie păzite și apărate 24 de ore din 24, în Ialomița se mai irigă abia o cincime din această suprafață. În acest context, Măsura 125, lansată în 2013 prin PNDR, Axa Prioritară 1, a reprezentat o șansă nesperată pentru Organizațiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigații care au moștenit aceste sisteme. Din păcate, doar 7 din cele 26 de OUAI din Ialomița au reușit să acceseze fondurile oferite în cadrul acestei măsuri. Iar dintre acestea, doar două vor profita de aceste investiții în vara acestui an. OUAI Ograda are o suprafață de 8000 de hectare și 9 stații de pompare, iar OUAI Murgeanca are 7000 de hectare și 4 astfel de stații. La acest moment, în majoritatea celor 13 stații motoarele energofage care asigurau pomparea apei au fost înlocuite, iar firmele care au cîștigat licitațiile fac ultimele retușuri. «În cazul OUAI Murgeanca lucrările sînt aproape de finalizare și, dacă vor exista suficiente cereri, în mai puțin de două săptămîni vom putea iriga. În cazul OUAI Ograda a fost aprobată prima tranșă și se lucrează... Fiind vorba despre 9 stații, e mai mult de lucru. Dar și aici, sperăm, vom iriga în această vară dacă va fi nevoie de apă!» ne-a declarat Victor Zichil, directorul executiv al celor două OUAI.

Vidul de legislație blochează sistemul
Estimările inițiale confirmă faptul că, după retehnologizarea stațiilor de irigații din cele două OUAI, cheltuielile vor scădea cu pînă la 30 de procente, iar producția de cereale va crește și ea cu tot atît. În realitate însă, mai e mult pînă departe. «Cea mai mare problemă o reprezintă aducțiunea apei. Pînă la Ograda, apa este repompată de 4 ori, iar costurile cresc. Anul trecut, la OUAI Ograda am consumat cam 1 milion de metri cubi de apă, 500 mii de lei. Și, atît timp cît statul nu investește în retehnologizarea sistemelor de irigații aflate pe care le are în proprietate, prețul apei rămîne ridicat. Și ar putea chiar crește! Noi degeaba ne-am modernizat dacă ANIF are pompe din anii ’70, adică tehnologie veche și neperformantă. Și asta e doar una dintre probleme. O a doua problemă o reprezintă costurile de întreținere a acestor stații. Toată lumea vrea apă, dar nimeni nu e dispus să o plătească. După mine, legislația ar trebui schimbată. În zonele irigabile, fermierii ar trebui să plătească o fracție din valoarea subvenției pentru susținerea sistemelor de irigații. Dar, dacă statul nu reglementează acest lucru, cum am putea să o facem noi?» întreabă pentru urechile celor care au puterea de a decide Victor Zichil. În lipsa acestor reglementări legislative, cele două OUAI au irigat în anii din urmă doar jumătate din cele 15 mii de hectare cultivate. Principalul impediment, susțin fermierii din zonă, îl constituie prețul prea mare al apei. Anul acesta însă, în urma investițiilor realizate, costurile ar putea scădea, iar suprafețele irigate ar putea crește pînă la 15 mii de hectare.

Stațiile de irigații, de la teorie la practică
Dacă în teorie problemele par lămurite, în practică totul devine complicat. La stația 16 se lucrează ca pe șantier. Adică nici bine, nici rău, nici repede, nici încet, nici mult, dar nici puțin. Vasile Duican, inginerul de șantier, ne explică în ce constă progresul de 1 milion de euro: «Înainte erau motoare de 150 de kilowați, iar acum sînt de 132 de kilowați. În plus, sistemul este complet automatizat. Scade consumul, scade și debitul. Aceasta este una dintre principalele diferențe. Și, evident, mai sînt și altele. Tabloul de automatizare, nivelul de tehnologizare... Vorbim de cele mai înalte standarde în domeniu!». Gică Sîrbu este tehnician la stația 16 din anul 1981. «La început, tehnologia era bună, că erau toate noi. Apoi s-au mai paradit. Nu credeam că o să le mai văd vreodată schimbate. Eu am prins vremuri cînd se uda de dimineață pînă seara, de cum da primăvara și pînă toamna tîrziu, cînd îngheța apa pe conducte!». În toate cele 4 stații ale OUAI Murgeanca lucrurile stau la fel. Chiar și acolo unde lucrările sînt terminate, semnele șantierelor deschise sînt evidente. Țevi lăsate de izbeliște, gropi neastupate, motoare vechi trase la marginea șanțurilor... Victor Zichil susține că, într-un an, situația va reveni la normal, iar stațiile vor fi la fel ca cele care aparțin OUAI Ograda. Adică niște gospodării în care angajații să vină de drag. «Avem stații în care oamenilor li se asigură tot confortul. Lumină, căldură, apă, televizor, acces la bucătărie. Unii dintre ei nu au toate aceste facilități acasă...» explică Victor Zichil. Soluția pare să dea randament. Transformate în gospodării, stațiile sînt întreținute, sistemele de irigații funcționează «la cheie», iar succesul acestor investiții este, de principiu, garantat.

Pepenar de 14 ani Pe unul dintre cîmpurile aflate la granița dintre Ialomița și Brăila explicațiile oferite din birou de către directorul ANIF Ialomița nu au nicio însemnătate. Costel Albu are 22 de hectare de pepeni «stresați de lipsa de apă» și se gîndește serios să renunțe la această activitate. Colac peste pupăză, hoții de fier i-au spart o vană și au furat capacul. Pagubă de 1000 de lei ca să vîndă fier de 50 de lei. «E de treabă ca la Sapoca și prețuri de c...t. Dar altceva ce pot face? Am avut și 50 de hectare de pepeni. Și, dacă mă credeți, după 14 ani tot ce am e pentru familie, nu ca să mă îmbogățesc. Nici nu mai trag nădejde la asta. Ba chiar mă gîndesc să renunț, să fac la solar portaltoi și să nu mai muncesc ca nebunu’ de dimineață pînă seara. Dar anul acesta nu pot, pentru că am pus 22 de hectare și pepenii sînt deja stresați de lipsa de apă!» ne spune el dintr-o suflare. Potrivit declarațiilor oficiale ale reprezentanților ANIF, apa pe canale nu va fi pompată mai devreme de sfîrșitul primei decade a lunii iunie. Dar de acolo și pînă la cele 22 de hectare ale lui Costel Albu drumul e lung și trece prin stațiile retehnologizate ale OUAI Murgeanca...

ANIF doarme în papucii statului În vreme ce fermierii se întreabă ce surprize le mai pregătește Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare Ialomița, această instituție face ce știe mai bine, că doar de-aia e a statului. Adică doarme. La sediul ANIF de la Țăndărei, o clădire în paragină îngropată în rugină, praf și bălării, mii de dale de beton recuperate, spun neoficial oficialii instituției, «de la o firmă care vindea pe sub mînă la OUAI-uri» zac acum uitate în soare. «Le-am cerut pentru a dala canalele de irigații care aparțin ANIF. Adică noi făceam munca, pe ei nu-i costa nimic, iar canalele erau întreținute. N-au vrut!» ne explică la fața locului Victor Zichil. În replică la aceste acuzații, Ionuț Popescu, directorul ANIF Ialomița, oferă declarații contradictorii: «O să le dăm! Am vorbit cu cei de la OUAI, într-adevăr, dar nu au mai ajuns la noi... Dalele acelea erau pentru o lucrare pe un canal care urmează să facă legătura între Călărași și Ialomița. Dar nu sînt la standardul din proiect, așa că n-a mai fost nevoie de ele...».