REPORTAJ

Ultimul veteran al Orașului

Săptămâna asta orașul Țăndărei sărbătorește public ultimul veteran al Celui de-al Doilea Război Mondial rămas în viață. A trecut pe 96 de ani și îl cheamă Tudor R. Istudor. A intrat în război împotriva rușilor și a ieșit luptând alături de ei, în Cehoslovacia... Își amintește ziua ca și cum s-ar fi întâmplat ieri. Și speră ca nepoții să îi serbeze centenarul. «Secretul unei vieți lungi e să te păstrezi... Adică să fii cumpătat. Că dacă ești așa, poți să faci tot ce îți poftește inima!».

Privind înapoi cu mândrie
Tudor R. Istudor nu face mare caz de calitatea lui de veteran de război. A făcut ce trebuia să facă și ce făcea toată lumea atunci, în vremuri pe care doar cărțile de Istorie și memoria lui și le mai amintesc. «La vremea aia era țara săracă... Nu toate satele aveau școli. Al meu a avut și am făcut 4 clase! Cu ele am rămas, dar mi-au fost de ajuns. Când m-au chemat la armată, la Râmnicu Sărat, din 800 de oameni doar câțiva aveau carte. Așa că m-au instruit și m-au pus la comandă. În 3 luni m-au făcut sergent! Apoi am intrat pe front la Iași și de-acolo au început toate. Din ’41 și până în ’45 am fost peste tot unde ne-a dus războiul... Întâi împotriva rușilor, apoi cu ei... Sfârșitul ne-a prins în Cehoslovacia. Mai eram puțini din ăia 800... Dar am avut zile și am venit acasă!» își amintește nea Tudor. Pentru că și-a slujit țara, Tudor R. Istudor a primit o cruce comemorativă. Ne lasă să o pipăim, ca să știm cum arată. E mândru, dar nu foarte... Mai mândru e de faptul că a trăit atât de mult. Acum ajuns la 96 de ani, are un singur regret, acela de a fi rămas singur: «Până pe la 85 de ani eram ceva mai mulți. Vreo 40-50... Apoi am început să ne cernem. Și, într-o bună zi, m-am trezit singur! Acum nu mai e nimeni, decât eu. Uneori mă pipăi să îmi simt pulsul...» ne spune râzând.

La război, ca la război
Își amintește războiul ca și cum ar fi fost ieri. Zile nesfârșite de marș forțat, celebrul ordin al mareșalului Antonescu «Vă ordon, treceți Prutul!» care a lăsat în urmă mii de morți, numele camarazilor alături de care a luptat, zgomotul mortierelor, «gustul» morții. Sunt zeci de povești pe care le ține minte, le-a repetat întors acasă și acum sunt parte din el, moștenirea pe care ne-o lasă. Sunt multe, prea multe... Ne oprim greu asupra uneia. «Eram în Cehoslovacia... Infanteriști, pe lângă tancuri... Muream des, ne mitraliau nemții una-două. Iar eu eram șef de pluton, oamenii erau în grija mea... La un moment dat, a explodat o grenadă. Suflul exploziei m-a aruncat la pământ... Când m-am dezmeticit, plin de sânge, un soldat m-a strigat să vin să văd neamțul. Era un soldat SS! Frumos, tânăr, blond. Își băgase pistolul în gură și se împușcase. Era sânge peste tot. În cealaltă mână, în stânga, ținea fotografia unei femei... Pe poză scria Frau Eva. Era albă, rotundă, cum sunt nemțoaicele... M-a urmărit imaginea aia toată viața. Și poate întâmplarea asta m-a și salvat, de-atunci încolo. Am învățat să mă păstrez, să nu risc inutil! Alți sergenți lăsau oamenii să umble de colo-acolo. Odată au intrat opt într-o vie, să mănânce struguri. Eu nu i-am lăsat pe ai mei și bine am făcut. Din opt s-a întors unul singur... I-au spulberat capcanele, că nemții minau tot în urma lor!».

O viață cumpătată
Tudor R. Istudor trăiește acum în ºăndărei, pe strada Liliacului, înconjurat de familie. În luna februarie a acestui an a intrat în al 96-lea an de viață. Este sănătos și în putere, iar nepoții l-au prins toamna trecută spărgând lemne. De muncit, a muncit până pe la 85 de ani, căci a avut pământ, iar pământul se cere lucrat... «Am avut pământ, dincolo de Chirana, 35 de hectare! Și l-am muncit, că doar nu era să-l las pârloagă. Eu n-am avut slujbă la stat, a trebuit să mă întrețin cumva... Când m-am întors, comuniștii au naționalizat pământul și mi-au dat 5 pogoane, că am fost la război... Nu m-am plâns, așa era atunci...». Nea Tudor a avut un copil și, până în 2003, când a rămas singur, o viață împlinită... A avut un copil, a muncit 22 de ani «la sonde», a ridicat casa în care stă de unul singur... N-a stat o zi la spital și, cu pensia de 600 de lei și indemnizația de veteran de 400, se declară mulțumit. «E puțin, dar ce-mi mai trebuie mie?! De fumat, nu fumez, de băut, nu beau... Doar câte o bere fără alcool, când și când, că e bună pentru stomac...». Vara trecută, Tudor R. Istudor a fost avansat în grad, e plutonier adjutant! Iar dacă Dumnezeu îi va da zile, orașul are să-l serbeze și peste 4 ani, când va împlini 100. «Ce-o fi scris, taică. Că eu de vrut, vreau!...».

17 Iunie 2017, 17:45 (8315 vizualizări - 11 comentarii)

Taguri: Țăndărei veteran de război Tudor R. Istudor

Citiți și:
A murit ultimul veteran al orașului Țăndărei

Comentariile cititorilor:

Maria:
(21 Iunie 2017, 20:54)
La mulți ani și să fie sănătos! Nu este ultimul veteran de război. Mai sunt în viață și alți veterani.

stroe filip:
(19 Iunie 2017, 21:48)
Initiativa trimiterii unei ODE dedicate acestui veteran singur in manifestatiile de ziua erotlor patriei, la presa din Ialomita a apatinut CAR PENSIONARI , iar d-lui Istudor i-am acordat si 2oo lei. Primaria n-a avut habar, asa cum nu a avut habar nici de oras.. Nuam semnat sub nume fals. Sa-i dea d-zeu domnului Istudor sanatate.

Eroii anonimi ai Romaniei:
(18 Iunie 2017, 20:23)
-"Spuneti generatiilor viitoare ca noi ne-am facut datoria!"

Corina:
(18 Iunie 2017, 15:04)
Din fericirie, mai este un veteran de război încă în viață în Tandarei : Cursaru Grigore ! Are 98 de ani si este bunicul meu !!! Cred ca este singurul veteran de război care are încă lângă el pe sotia lui Cursaru Victoria care are 96 de ani , cu care a trăit pana acum o adevărată poveste !Sunt mandra ca sunt bunicii mei !!!

Cititor:
(18 Iunie 2017, 14:40)
Respect si multa sanatate.Pentru acesti oameni trebuie mai multa atentie din partea autoritatilor si pensii speciale nu pentru coruptii care dorm in parlament.....

Calistrat:
(18 Iunie 2017, 12:01)
Păcat de sacrificiile unor oameni asemeni acestui erou. Ce a ajuns patria noastră acum?! Bătaia de joc a unor minorități ce vor numai drepturi, care se văd tot timpul persecutate. Se vor duce treptat-treptat la Dumnezeu toți cei ce mai știu ce înseamnă Patria.

Fata tatei:
(18 Iunie 2017, 10:47)
Nu vom mai avea oameni ca ei! Acum nu mai sunt bărbați, sunt politicieni! Și tatăl meu a fost veteran de război. A fost și rănit. Dar cel mai mult l-a durut corupția și minciuna de după 1990. Era fericit în primele luni după Revoluția '89. Credea în democrație, în ajutorul așteptat de la americani, în noile legi democratice....A murit sărac, cu o pensie mizerabilă, dezamăgit, nedreptățit. În ultimii ani de viață l-au măcinat nu bolile bătrâneții, ci Realitatea românească! A dorit ca decorațiile din război să le ia cu el. Așa am făcut! Nu vom mai avea români ca ei!

Țăndarei:
(18 Iunie 2017, 08:38)
Domnilor de la Independentul ,vedeți că in Țăndarei mai trăiește un veteran de război născut în 1918 pe nume Cursaru Grigore.În rest, respect tuturor veteranilor de război.

GRINDEANU:
(18 Iunie 2017, 02:05)
S-AU LUPTAT PENTRU A APARA PAMANTUL STRAMOSESC SA AIVA CE FURA SI CE VINDE ASTIA AZI ......NE-AU INCALECAT STRAINII .....NE-AU CUMPARAT PE LUCRU DE NIMIC.....AM AJUNS SLUGI IN PROPRIA NOASTRA TARA.....PENTRU ASTA A LUPTAT DL ISTUDOR SA-I DEA D-ZEU SANATATE.......

nicu:
(18 Iunie 2017, 01:29)
Si tatal meu a fost veteran de razboi,cavalerist si sunt mandru de el.Au fost patru frati pe front si toti au scapat cu viata.Tot respectul pentru acesti oameni care si-au riscat viata ani de zile la rand pentru tara si nu au cerut recompense, pensii speciale,desi meritau pe deplin.

Catalin:
(17 Iunie 2017, 20:51)
La multi ani si multa sanatate ii doresc. Cinste lui si celor ca el.
Sper sa ramana in aminterea multora ca fiind Ultimul veteran al Orașului.
Eu personal sper sa sara de 110 ani sa mai povesteasca intamplarile din razboi.
Probabil daca era vreun articol cu interlopi, primea mai multe comentarii.

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Ultimul veteran al Orașului

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: