REPORTAJ
Reportaj la Aeroportul Președintelui
Pe 14 noiembrie 2017, în plină zi, Președintele Moraru a anunțat public că a mai făcut un pas pe drumul lung al reabilitării Aeroportului de la Alexeni: «Dragi prieteni, în urmă cu câteva luni vă anunțam despre vizita primită la consiliul județean, din partea reprezentanților unei companii din Statele Unite ale Americii, care se arătau interesați de a găsi potențiali parteneri pentru obiectivul de investiții Aeroportul Alexeni». Anunțul ni s-a părut o oportunitate pentru a descoperi ce a mai rămas din Aeroportul de la Alexeni după 13 ani de la evacuarea lui. Ce a găsit Președintele acolo? De ce a insistat atât să treacă administrarea Aeroportului în sarcina Consiliul Județean Ialomița? Cine sunt investitorii strategici pe care îi anunță pe pagina sa de Facebook? Și câte altele...
Supraviețuitori și ruine
N-am mai fost la Aeroportul de la Alexeni de vreo 4-5 ani... Dar nimic nu pare să se fi schimbat! Lângă el vedem aceleași blocuri mohorâte, aceiași oameni resemnați, aceleași ruine în paragină.... Nu! O schimbare există... Acoperișul din blocul de garsoniere în care erau cazați piloții s-a surpat definitiv. Și la scara Mariei Nae a apărut o schimbare. Vecinul de deasupra și-a izolat apartamentul! Doar în dreptul lui... Culoarea e verde turbat, că așa a avut omul vopseaua. Maria Nae este neschimbată. Ca și povestea ei: «Am auzit că s-a schimbat stăpânul și acum aeroportul e al Consiliului Județean... Dar eu sunt de-acum bătrână, nu mai am treabă! Sunt proprietară pe apartament, că eu am venit aici din 1980... Iar ce fac ei, nu mă mai interesează! Am auzit și eu, ca toată lumea... Dar numai Dumnezeu știe ce va fi?». Toată lumea înseamnă vreo 50 de suflete, cu tot cu cei pripășiți în apartamentele Primăriei. Adică vreo 40 de apartamente locuite, din cele 120 câte număra cartierul cândva... Nimeni nu înțelege însă ce se va întâmpla acum, că aeroportul are alt stăpân. «Unii dintre noi și-au cumpărat apartamentele, alții nu... Unele sunt la Primărie, alea care se dărâmă. La noi în bloc, de exemplu, 3 au rămas necumpărate! Asta înseamnă că acum au trecut la Consiliul Județean și o să vină ei să le vândă? Dar mai întâi ar trebui reparate, că nu mai pot fi locuite... Nu-i așa?!». Nu știm să răspundem. După cum nu știm să explicăm de ce drumul de la calea ferată la aeroport e impracticabil. Ne plimbăm nestigheriți pe aleile năpădite de iarbă... Din zidurile ruinelor din jur rânjesc amenințătoare cărămizile. Din curți împrejmuite cu ce au avut oamenii la îndemână măcăie rațele și latră câini uriași, semn că pe-aici se fură... Oamenii știu și ei, dar nu vorbesc despre asta decât în șoaptă. Și tot în șoaptă ne spun pe unde se poate intra în aeroport fără să treci pe la poartă...
360 de hectare de sălbăticie
De pe una dintre alei ajungi la Poarta 2. În dreapta e Popota, aproape întreagă. În stânga niște hangare. Ele sunt doar jumate, că au fost din fier... Până la pistă e mai bine de un kilometru. Alei nesfârșite, inundate de vegetație, clădiri pe jumătate dărâmate... «Aprovizionarea, Parcul Auto, Comandamentul... Noi mai intrăm pe aici vara, ca să culegem floare de tei, poame...» ni se explică. La jumătatea drumului suntem lăsați singuri. După un sfert de oră de mers descoperim un post de pază. Suntem opriți, legitimați și obligați să așteptăm comandatul firmei de pază. Îl cheamă Sandu Mihalache și păzește aeroportul din 2006. Ne conduce pe pistă numai după ce primește undă verde «de la Consiliul Județean». Pista are 80 de metri lățime și 3000 lungime. Au început-o nemții, au terminat-o rușii, au exploatat-o comuniștii... Și a fost păzită până în 2013! «În 3 luni, cât a fost nepăzită, au distrus tot. Au furat fier, aluminiu, cabluri de cupru cât brațul de groase le-au scos din pământ cu excavatorul. Au prăpădit tot. Și de-ați ști ce frumos era, că eu am prins vremurile alea! Erau cam 1500 de soldați și 4000 de cadre... Toți în albastru, totul la dungă! Aici, primul bloc, era celula de alarmă. Acolo stăteau piloții, 24 de ore din 24... Pe timpul lui Ceaușescu, la gustare, fiecare pilot primea 50 grame de coniac. Pe la Poarta 2, pe unde ați intrat, veneau ei în caz de se dădea alarma. Toată unitatea asta, de aici și până la comandament, era bec. O frumusețe! Aș vrea să mai apuc ziua când o să fie iar la fel...» ne povestește Sandu Mihalache. Privim de-a lungul pistei, inundată de buruieni, la hangarele clătinate de vânt, la clădirile din paiantă, ale căror tencuială de ciment se sfărâmă între degete, ca pământul uscat...
Investitorii Președintelui Ne întoarcem la blocuri. Îl căutăm pe Doru Teodorov, căpitanul care i-a adus Președintelui investitorii cu care se laudă în spațiul public. «Astăzi, 14 noiembrie 2017, au revenit (n. red.: reprezentanții firmei din SUA) pentru a discuta cadrul legislativ și pregătirea pașilor următori pentru demararea procedurilor de investiție. Urmează a se stabili termenul pentru efectuarea studiului de fezabilitate, având în vedere perioada lungă de concesiune, peste 50 de ani. Ne dorim să găsim un partener solid și serios care să realizeze o investiție importantă pe termen mediu și lung care să crească bunăstarea ialomițenilor și să aducă plusvaloare zonei» spune Președintele în spațiul public. Doru Teodorov nu e acasă să ne explice cum i-a adus Președintelui investitorii. Dar povestea lui o știu toți vecinii: «Doru Teodorov ăsta a fost căpitan la aeroport, pe vremuri... Are două fete măritate în America. Și unul dintre ginerii lui e de prin Oradea și cică ar fi fost consilierul lui Obama... Ăsta e investitorul lui Moraru cu care se pozează el și care o să vină să investească în aeroport! I l-a adus Teodorov, după care a început să se laude pe Facebook că sucită, că-nvârtită... Dar ăla, ginerele, face comerț cu haine second-hand! Le vinde aici în România...». În drum spre casă, ne amintim că domnul Președinte a mai încercat o dată să găsească investitori pentru Aeroportul de la Alexeni. În urmă cu un an, când i-a adus «pe canadieni». Canadienii s-au speriat de ce-au găsit și au plecat de la Alexeni învârtindu-se. Pentru Președinte, canadienii au fost o mare dezamăgire și a rămas cu sechele... De aceea nici nu a venit vreodată aici, la aeroport. L-a văzut doar în fotografii... Și din fața lor visează la șosea suspendată din drumul național până la pistă, investitori strategici și aeronave militare. Așa că vă rugăm să păstrați liniștea și să mergeți pe vârfuri. Iar dacă vă explică ce și cum, să nu-l contraziceți, că se enervează ușor dacă nu și-a luat hapurile!
27 Noiembrie 2017, 18:05 (5900 vizualizări - 3 comentarii)
Cătălin Grigore asigură interimatul la președinția Consiliului Județean Ialomița
MINCIUNILE ADMINISTRATIVE ale lui Victor Moraru au picioare scurte
Comentariile cititorilor:
(27 Noiembrie 2017, 19:50)
Interesul aici îl ocupa cele peste 200 de hectare de arabil cât are unitatea. Restul e can -can.d lor Ziariști i a faceți o mică ancheta și interesați va cine a administrat respectiva suprafața de când e in sarcina CJ?cine a încasat banii ? Asta i marea întrebare.acolo a fost odată o unitate militară.nu și are rostul sa ne gândim ca mai poate fi vreodată cv acolo.REPET: interesul e pământul:230 ha
(27 Noiembrie 2017, 18:52)
Au mai fost investitori americani si la Resita si la Otelul rosu , au facut si autostrazi si ..........
Din articol reiese ca partenerul presedintelui Moraru "solid si serios" va realiza "o investitie importanta pe termen mediu si lung".
Ce ??????
(27 Noiembrie 2017, 18:38)
Reabilitării Aeroportului de la Alexeni este o alta metoda de sifonare a banului public. Cum ar putea un aeroport militar sa revigoreze economia unui judet agrar? O aberatie mai mare nu este decat catedrata tampirii neamului.
Ialomita este un judet agrar iar agricultorii din Ialomita trimit 95% din productie la export fara prea multa valoare adaugata. In schimb importam lapte, carcase de porci, de vita, pasare si toata valoarea adaugata ramane in tari precum Polonia, Ungaria, Olanda, etc numai in Romania nu.
Statul trebuie sa sustina prelucrarea materiei prime prin lanturi scurte de distributie si tehnologii performante nu aiureli cu areport si avioane verzi pe pereti.
Statul se poate asocia cu investitori privati sau poate acorda credite pentru tehnologizare/retehnologizare, sau macar sa garanteze credite pentru investitori privati.