REPORTAJ
CAP-ul legumicultorilor de la Gura Ialomiței
Cultivatorii de legume de la Gura Ialomiței s-au asociat după modelul CAP-urilor comuniste și vor să devină autonomi. Prima hală de depozitare a legumelor ar putea fi gata în 2 ani și va fi dotată cu o... «cameră de frig». Pentru a răzbi prin hățișul legislativ, legumicultorii și-au găsit un aliat în Raluca Dumitrescu, care a fost aleasă deputat PSD de Ialomița după ce a activat 20 de ani în zona de «lobby administrativ».
Oamenii care se răzbună pe istorie Ultimele CAP-uri au murit pe vremea când fetele de la APACA strigau în stradă «nu vrem Kent, nu vrem valută...». Petre Roman era atunci prim-ministru și susținea că noua Românie nu mai are nevoie de Cooperative Agricole de Producție. Ionuț Drăgan nu era născut la vremea aia. Are doar 27 de ani și este membru al celui mai nou CAP din județ, cel de la Gura Ialomiței. Ionuț a fost plecat în Anglia, ca să-și găsească un rost. S-a lămurit pe pielea lui că nicăieri în străinătate nu umblă câinii cu covrigi în coadă: «Am muncit de toate, de la spălat de vase la manager de supermarket... Și n-a fost rău, că am muncit pe bani. Dar nici bine n-a fost, că nicăieri nu e mai bine ca acasă... Iar când mi s-a făcut dor de ai mei și de răsadurile de gogoșari m-am întors!». Când s-a întors după 5 ani, Ionuț Drăgan a știut că nu mai poate face doar ce au făcut ai lui. Întâi a accesat prin programul «Tânărul fermier» un utilaj pentru cele 2 hectare de legume pe care le cultiva. Acum are 7 hectare și a prins curaj... Vrea să le muncească ca în Occident și să vândă ca în Occident. Adică fără pierderi și fără intermediari. Așa a ajuns să viseze la o Asociație de Producători care să îi protejeze investiția și munca de peste an. Și este membru fondator în CAP-ul de la Gura Ialomiței, al cărui președinte e Petrică Ionașcu: «Am ales să muncesc la mine acasă... Și ca mine sunt mulți tineri la Gura Ialomiței. Ne-am întors pentru că am înțeles că e mai bine să muncim pentru noi decât pentru alții! Iar CAP-ul asta va da de muncă tuturor...».
«Cameră de frig» pentru toată comuna CAP-ul de la Gura Ialomiței e departe de visul lui Ionuț. Deocamdată, în CAP sunt doar o mână de membri care visează cu ochii deschiși la ziua când satul nu va mai fi la mâna samsarilor de legume. Prin Grupul de Acțiune Locală «Dunărea de Jos», CAP-ul Gura Ialomiței va accesa o finanțare de 100000 de euro pentru o hală de depozitare modernă și o ...«cameră de frig». Investiția este destinată tuturor membrilor care intră în noul CAP și ar putea reprezenta primul pas către autonomia zonei. Primul care a militat pentru asocierea oamenilor într-un CAP a fost ex-primarul Cristinel Lambru. S-a dus la cele sfinte înainte să reușească... Dar în urma lui au rămas oameni destoinici, hotărâți să se lupte cu sistemul și reglementările din România. Petrică Ionașcu e unul dintre ei. «Îi spunem CAP, dar e diferență mare față de CAP-urile comuniste... Acolo oamenii doar munceau și predau marfa la stat. Aici, predai și primești banii pe munca ta. Iar oamenii au înțeles și încep să vină către noi. CAP-ul le poate proteja interesele, poate negocia prețuri mai bune pentru marfa lor, le poate asigura tratamentele la prețuri mai mici... Deja lucrăm de câțiva ani cu o fabrică de conserve de la Buzău, avem contracte stabile. Încet, încet, vom reuși... Iar hala și „camera de frig“ reprezintă primii pași către o autonomie reală. Se întâmplă deja la Gheorghe Doja, dar noi vom fi mai bine organizați decât ei. Și mai productivi!» ne spune Petrică Ionașcu râzând.
O loterie întinsă pe 200 de hectare Oamenii din Gura Ialomiței spun că suprafață pe care o cultivă cu gogoșari, ardei kapia și vinete depășește 200 de hectare. Iar asta face din comuna lor cea mai mare zonă legumicolă în câmp deschis din România. Fac «meseria» asta de când se știu și din tată-n fiu... Ca să înființeze un hectar de gogoșari, de exemplu, ajung să cheltuie până la 7000 de lei. Uneori, răsplata vine înzecit. De cele mai multe ori, nu... În câmp, pe rândurile de gogoșari care așteaptă să fie culeși, Petrică Ionașcu estimează: «Anul ăsta aș putea face 50 tone de gogoșari la hectar. Cu aproape 15000 de lei cheltuială... Că nu e doar înființarea culturii și răsadul. Costă tratamentul, costă culesul... Aș putea să spun că sunt mulțumit. Dar când știu că sunt obligat să îl vând pe bani puțini, că nu-l pot depozita, parcă nu-mi vine să mă bucur...». Lângă el, unul dintre proaspeții convertiți la asociere, fluieră a pagubă: «Agricultura e o loterie... Anul ăsta am pus pepeni! Și au rămas pe câmp, nevânduți. Nici cu 20 de bani n-au mai venit să mi-i ia! Asta pentru că nu se vând. Din cauza celor care îi pun la folie și îi tratează ca să-i scoată în iulie, oamenii s-au îmbolnăvit și nu mai cumpără... Noi n-avem bani să facem producție de pepeni pe sute de hectare. Și nici nu-i tratăm! Dar oamenii nu știu. Iar samsarii își bat joc de noi. Până anul trecut câștigam jumătate-jumătate, deși noi făceam toată munca. Acum vor să vindem la o cincime din prețul din piață...».
Sprijin parlamentar la Gura Ialomiței
Pentru că treaba cultivatorilor din Gura Ialomiței este să muncească, nu să umble cu jalba-n proțap la ușile autorităților, membrii CAP-ului Gura Ialomiței și-au găsit un sprijin în parlamentarul ialomițean Raluca Dumitrescu. Venită din zona de «lobby administrativ», Raluca Dumitrescu susține că pentru orice problemă există cel puțin o soluție. În cazul agriculturii însă, știe că e nevoie de mai multe: «Asocierea este doar primul pas dintr-un drum lung pe care îl avem de parcurs împreună. Producătorii români au nevoie de reglementări legislative clare și de sprijin direct pentru a obține performanță. Altfel nu vom putea opri importul de legume din UE și nici nu vom putea oferi consumatorilor produse românești de calitate. Producătorii agricoli din Ialomița au în mine un sprijin permanent, iar modelul implementat la Gura Ialomiței poate fi replicat în oricare dintre comunele județului, în funcție de specificul local.»
11 Septembrie 2021, 13:20 (7530 vizualizări - 1 comentariu)
Comentariile cititorilor:
(11 Septembrie 2021, 16:05)
Sa vina si la noi parlimentara. Ca la Valea Planjeri, avem di zeci di ani CAP. Cel mai tari CAP din heuropa. Preamarele are si prezidentia la CAP , sotia esti contabilosa si fasi acti di donatie di la aia care au pamant si sau scarbit di el. Il aduce in CAP. Melitianul esti si pandar si pi post di sperietoare, fugi grauri numai cand il vedi. Camera frigorifica nu avem, dar facim la iarna o ghetarie numaru unu. O sa coltivam plante tehnice valabile la pret. Canepa mexicana, ciuperci halucinogene si matraguna. Avem un lot experimental di maci, a venit un refugiat din afganistan, preamarul la pus consilier honorific si ia dat di treaba. Daca ni ese lotul, in tri ani sutem mai tari decat aia di la cartelul lu medelin. O sa schimbam denumirea la sat din Dumitresti in El Desperados. Fasim heliport si hexportam supraproductia la holandezi ca au pana di productie. POATE asa sa ni revenim din holapsul asta capitalist. Cu ce sa mai traiesti, lumina nu mai avem, gaze nu am avut niciodata, di canalizare si apa potabila au ramas doar vise.Stau unori noptile si privesc la stele intreband? Oare tinutul asta este blestemat ca numai rau ne merge, de ce la uni se poate si la noi nu.Nu am primit nici un raspuns, cred ca mi-au taiat netul, nu am avut cu ce sa-l platesc.