REPORTAJ

Dramele neștiute ale orașului

O familie din Slobozia încearcă de două luni să recupereze bunurile unui prieten decedat într-una dintre locuințele sociale aparținând Primăriei. Insensibili în fața nevoilor și durerii, funcționarii publici invocă Legea. «Legile astea ar trebui să fie pentru oameni... Noi vrem să ne facem datoria de creștini față de finul Adrian. A fost prietenul nostru 30 de ani!» spune plângând nașa lui Adrian Drozan, mort pe 20 decembrie 2021...

Povestea unui om fără noroc Adrian Drozan avea 43 de ani când a murit, înainte de Crăciun... «Era un om bun...» spun cei care l-au cunoscut. «Așa l-a învățat viața să fie!» spune nașa lui, Emilia Condurat: «El și soțul meu au trăit la casa de copii... Adrian avea 9 ani când s-au cunoscut. Știa ce înseamnă greu­tățile vieții... Și nu suporta să vadă pe nimeni că suferă de foame sau că n-are unde dormi. Dacă vedea un orfan pe stradă, îl chema la el acasă și îi dădea să mănânce și îl lăsa să se spele... Așa era Adrian!». Adrian Drozan a așteptat 20 de ani până să aibă casa lui. A primit-o în vara anului trecut de la Primăria Slobozia... O locuință socială la G-uri. Când s-a mutat, toți prietenii l-au ajutat să o mobileze. I-au cumpărat pat și frigider, scaune și masă... Și până a murit, a așteptat ca Primăria să îl racordeze «la gaze». «Nici de asta n-a avut, săracu’, parte... Îi spuneam să vină la noi, să mai scutească din nevoi. Dar nu voia, că îi era drag de casa lui, așa sărac cum era...» își amintește nașa Emilia Condurat. Emilia și Cornel sunt nașii lui Adrian din vara lui 2021, când Adrian s-a hotărât să se încreștineze și să intre în rândul oamenilor. Dar Cornel și Adrian se cunosc de 30 de ani și în toată vremea asta au împărțit totul, ca doi frați de sânge. Numai că Adrian n-a mai avut răbdare să aștepte Crăciunul din 2021...

Buni să-l îngroape, dar nu să-l moștenească Adrian a murit pe 20 de decembrie 2021. Și nașii l-au scos din Spital aproape o lună mai târziu, după înde­lungi insistențe: «Nu voiau să ne lase să-l îngropăm creștinește și să-i facem pomenile... M-am dus la ei cu certi­fica­tul de botez și mi-au spus că n-are va­loare și că nu suntem rude. Într-un final, m-au lăsat, să scape de noi... L-am îngropat la Stejaru, că acolo avem noi locul de veci. Au venit prietenii de la cămin, șeful lui, domnul Istrate... Ne-a ajutat și el cu bani de-am făcut parastasul... Iar când ne-am întors la Primărie, să rezolvăm cu actele și lucrurile care i-au rămas, ne-a spus că nu se poate și că n-avem ce să căutăm la el acasă...». Emilia Condurat e o femeie fără școală. Dar viața a școlit-o destul ca să înțeleagă ce e drept și ce nu în fața legii. Și n-a putut să accepte disprețul unor funcționari publici care ar fi trebuit să o ajute: «Când am intrat la finu' în casă, totul era cum le lăsase el... Iar doamna aia s-a uitat la mine de parcă venisem să fur. Mi-a dat în scârbă câteva lucuri de pe pat și o pătură... Dar eu nu eram acolo să cerșesc. Și nu înțeleg ce face Primăria cu lucrurile lui, muncite de el și de noi. Legile astea ar trebui să fie pentru oameni! Noi vrem să ne facem datoria de creștini față de finul Adrian. A fost prietenul nostru 30 de ani!».

Ocaua lui Soare Pentru că a crezut că dreptatea e mai presus de bunul plac al unui funcționar public din Primăria Slobozia, familia Condurat l-a contactat pe primarul Dragoș Soare pe Facebook. Iar el a promis că se va rezolva problema și că Primăria n-are ce face cu lucrurile lui Adrian Drozan... Dar de atunci a trecut o lună, iar situația a rămas neschimbată. Atunci nașii lui Adrian au decis să nu mai aștepte. «Noi nu vrem răul nimănui, dar nici nu putem să ne lăsăm călcați în picioare... Adrian are nevoie de cruce, am dat deja comandă. Iar patul vrem să îl dăm unui creștin, că așa se face, așa e datina... Nu vrem nimica pentru noi, Doamne-ferește! Dar nici să își bată ei joc de atâtea lucruri muncite. Ce le trebuie lor șifonierul și patul?! Sau frigiderul din care ne-au pus să scoatem tot, că se strica acolo... Ne-au pus să aruncăm și varza murată... Și cu câtă scârbă se uitau la noi, de parcă eram niște animale. Numai că nu suntem! Suntem oameni și vrem să facem ce se cuvine pentru mortul nostru...» spune plângând Emilia Condurat.

La Avocatul Poporului pentru dreptate
La numirea în funcție, primarul Dragoș Soare a promis că va avea o administrație orientată exclusiv «în sprijinul cetățeanului». După aproape un an și jumătate de mandat, declarațiile sale sunt tot mai departe de realitate... Familia Condurat nu citește ziarul, dar plătește taxe și impozite. Are rate la casă, un copil mic care îl recunoaște pe finul Adrian «din poză» și un simț al datoriei pe care Legea Primăriei Slobozia nu-l poate frânge. Adrian și Cornel au plecat în viață frați, de la casa de copii... Nu-i leagă sângele și actele cerute de autorități, dar îi leagă o viață trăită cinstit, împreună. Nu au furat, nu au cerșit, au muncit cinstit și și-au făcut un rost în viață cu mâinile goale, înfruntând disprețul și nepăsarea unei societăți care se declară empatică. Emilia Condurat nu știe să spună toate astea, dar știe că are dreptate. Și o va căuta până la capăt. Paradoxal, primul loc unde vrea să ajungă e «Avocatul Poporului». Pentru care primarul Dragoș Soare a deschis un birou în sediul Primăriei Slobozia. «Poate ei știu ce să facă pentru mine... Că de lăsat nu mă las!» promite Emilia Condurat.

13 Februarie 2022, 12:10 (5914 vizualizări - 2 comentarii)