ipocrizia scufundă România

Suntem un neam de ipocriți. Ne place și ne complacem în fățărnicia noastră și a faptelor noastre. Uitați-vă în jurul vostru, uitați-vă la voi... Descoperiți perfidii minore sau, din contră, fariseism la nivel înalt. De la angajările din instituții până la banalitatea unei șpăgi acordate unui funcționar neînsemnat pentru rezolvarea unei probleme, de la înscrierea copilului propriu la o anumită grădiniță până la «atenția» din plic înmânată unui organ de control... Suntem atât de ipocriți încât nici nu recunoaștem atunci când suntem perfizi. La nivel declarativ luptăm împotriva ipocriziei și a formelor acesteia însă, practic, ne complacem în ea atunci când avem ceva de câștigat. Ne declarăm revolta când funcționarul cu funcție își angajează tatăl/mama, socrul/soacra, soțul/soția, băiatul/fata, nepotul/nepoata, fratele/sora, amantul/amanta în instituția unde conduce/coordonează activități sau când partidul de guvernământ își implantează specimenele lipitoare de afișe în diferite funcții. Devine, dintr-odată, un aspect strigător la cer și cei mai mulți dintre noi înfierează proletar ceea ce se întâmplă. Însă, aceleași personaje uită sau se fac a uita când, într-o anumită împrejurare, repetă fățărnicia pe care, nu cu mult timp în urmă, o înfierau. Suntem siderați când în instituții pătrund, via partidul aflat la putere, analfabeți, rudele acestora, alte personaje ce se gândesc doar la căpătuială... Ne inflamăm și irităm când la spitale întâlnim personal medical ce greșește diagnostice sau care nu reușește, spre exemplu, să-ți lege o simplă branulă. Ne etalăm uimirea când în fruntea unor instituții sunt atârnate anumite persoane ce nu știu a lega câteva cuvinte într-o propoziție și ne întrebăm cum de este posibil să se petreacă așa ceva. Ne îndreptăm privirea spre cer când popii adună taxe pentru Dumnezeu, când magistrații pronunță sentințe contrare chiar bunului simț (nemaivorbind de lege!) sau când polițiști ce nu-și cunosc gradul amendează după bunul plac. Pare de-a dreptul sfidător când alesul, cel cocoțat acolo prin voturi, devine ipocrit și împinge o comunitate, poate chiar o țară, spre fățărnicie. Și, totuși, nu vi se pare că sunt atât de mulți ipocriți?

15 Februarie 2018, 12:35 (5784 vizualizări - 2 comentarii)

Taguri: Ialomița editorial

Citiți și:
Ziua Ipocriziei Naționale
noi vrem covid!
ierarhie

Comentariile cititorilor:

descurcaret:
(15 Februarie 2018, 23:02)
Aveti perfecta dreptate, eu sunt un ipocrit. Motto-ul " mie si alor mei sa le fie bine". P.S. si imi este bine.
P.S. Am incercat sa schimb ceva acum 20 de ani si nu am reusit si am renuntat.

munteanul:
(15 Februarie 2018, 15:34)
Atunci cand bunul simt, educatia, simtul masurii si al responsabilitatii, civilizatia, lipsesc unui individ isi face loc ipocrizia, fariseismul. Ani de zile(mai ales in vechiul regim) "a ne descurca" a fost o filozofie de viata de care nu vom scapa curand. Ce e mai trist este ca aceasta boala a atins o mare parte din populatia tarii iar manifestarea ei maxima se produce la varful societatii, la politicienii care ne conduc.

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

ipocrizia scufundă România

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: